Vilele craiovenilor - pe buza prăpastiei

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

Că în buricul oraşului se sparg străzi, bulevarde, se plombează gropi în mijlocul zăpezii, că tot centrul Craiovei este un circ în care se iau la întrecere în reprezentaţii maşini fumegânde, pietoni înnebuniţi şi utilaje... odihnite, asta nu mai miră pe nimeni de mult. Dar că tot acest calvar al gropilor s-a întins până la poarta vilelor de lux, de şi până unde abia mai răzbate picior de ştab craiovean ori cauciuc de gipan, asta chiar întrece orice limită a răbdării, chiar şi a cetăţeanului cinstit de la bloc...

Drumul Muntenilor. Se lasă în stânga, la ieşirea din Craiova, după podul de la Electro. Face legătura între E 70 şi unul dintre cartierele rezidenţiale ale Craiovei, răsărite în anii recenţi postdecembrişti. Pardon: făcea... Pentru că, de ceva vreme, respectiva stradă nu mai reuşeşte decât să însăileze o imaginară şi nu tocmai civilizată comunicare verbală între proprietarii de case şi Direcţia de Servicii Publice a primăriei. Motivul disputei? Simplu. Sus-numita instituţie i-a lăsat pe craiovenii din zonă fix ca-n vârful muntelui: printre bolovani, cratere pline de noroi - devenite, după topirea proaspetei zăpezi, adevărate găuri negre -, ba chiar şi cu propriile „lacuri de acumulare“ la porţi. Astfel că, acolo unde nu mai devreme de acum o lună asfaltul proaspăt de numai un an şerpuia - ce-i drept, cu câte o spărtură ici-colo, pentru autenticitate - pe lângă cele două şiruri de căsuţe elegante, astăzi nu a mai rămas din el decât o biată cărare nenorocită, muntenească, plină de hârtoape, aproape imposibil de străbătut chiar şi de cele mai abile maşini de teren.

Unde nu-i cap, vine şi zăpada!

Povestea este după scenariul cunoscut: cu trei săptămâni în urmă, o echipă de muncitori călare pe utilajele în dotare a spart liniştea „muntenilor“. Destoinicii băieţi n-au stat mult pe gânduri şi, până să se dezmeticească locuitorii din zonă, au început să radă asfaltul. Că nu s-a făcut de la un capăt la altul, ci doar pe porţiuni alese de ochiul agil al căpeteniei de echipă, acest amănunt chiar nu mai trebuie menţionat. Cert este că, din toată strada, fie ea ştirbită din loc în loc de câte o fisură, fie netedă ca-n palmă, n-a mai rămas mare lucru, ci fix cam cât le-ar trebui picioarelor şi motoarelor să-şi tragă sufletul, în timpul slalomului. Desigur că hărnicia binecunoscută a muncitorilor nu a condus la finalizarea grandioasei lucrări în timp util. Mai mult, aceasta a fost oprită definitiv, la venirea ploilor şi, în cele din urmă, a zăpezii. Rezultatul: ieri, după trei săptămâni de la începerea lucrărilor, Drumul Muntenilor era de nerecunoscut şi mai ales de nestrăbătut. Gropi, cratere, bălţi de dimensiuni gigantice luaseră locul fostului drum. Iar undeva, în zare, între noroaie, putea fi observată echipa muncitorească... luându-şi imperturbabilă prânzul. Toate acestea, spre disperarea firească a locuitorilor, încă nedumeriţi de tot acest bâlci.

Localnicii - la limita răbdării

„Este incredibil ce se întâmplă!“, se revoltă Nicoleta Derveşteanu, proprietara unui imobil de pe Drumul Muntenilor, care continuă: „Au stricat tot drumul, deşi nu erau probleme, era chiar bun. O parte s-a asfaltat acum doi ani, restul chiar anul trecut. Nu era nevoie decât să pună nişte petice, dacă tot insistau, şi atât“. Altă vecină, Nicoliţa Preduţ, îi confirmă spusele şi completează: „Mai mult, nu există canalizare aici, tot timpul bălteşte apa pe acest drum - motivul, spun cei de la primărie, este că nu a fost prevăzută canalizarea în proiect. Acum, cu lucrările, ploile şi zăpada care a venit devreme, locul este de neimaginat - o mocirlă de la un capăt la altul. Ne-au distrus până şi plăcile de ciment pe care ni le-am turnat pe la porţi, să nu intre apa în curte. Acum, nu mai putem să ieşim în stradă - nici pe jos, dar nici să scoatem maşinile“, se înflăcărează pe bună dreptate femeia, pironită în marginea bălţii care îi răsare la poartă.

În tot acest timp, echipa de muncitori din zare îşi vede liniştită de treabă: pe maşina proptită la odihnă între noroaie, bărbaţii îşi servesc, tacticoşi, prânzul, scuzându-se printre îmbucături: „Ce ştim noi? Întrebaţi la primărie, ei ştiu tot ce trebuie. Noi venim la serviciu în fiecare zi, chiar dacă e ud pe jos. Lucrăm când se mai usucă pământul de la soare. Când nu, suntem în pauza de masă, ca acum...“.

Şi programul „Plombarea“ continuă...

Nu este greu de ghicit răspunsul primăriei la toată această harababură, nu-i aşa? Iată-l: „Pentru că era în proiectul de plombe pentru anul 2007, Drumul Muntenilor a intrat în lucrări de decopertare acum trei săptămâni“, confirmă Adriana Motocu, directoarea Direcţiei pentru Servicii Publice, asistată de Nicu Dobre, referent specialist la Biroul de Administrare şi Întreţinere a Drumurilor, din cadrul aceleiaşi instituţii. „Din păcate, lucrările au fost surprinse de ploi şi zăpadă şi s-a înrăutăţit, să zicem, situaţia. Asta nu înseamnă însă că se vor opri. Există utilaje şi tehnologii cu care se pot realiza astfel de lucrări, pe orice fel de vreme, chiar şi la -20 de grade Celsius“.

De menţionat că o astfel de lucrare de plombare a străzilor implică un proces destul de complicat: frezare, curăţare, amorsă, iar în final, turnarea asfaltului. Proces nu doar îndelungat, dar şi costisitor. De ce era nevoie ca o stradă, să zicem bună, să fie încurcată în asemenea hal, nu mai întrebăm. Cert este că, aşa cum spune primăria, „Programul de plombare“ a fost semnat pe o perioadă de zece luni - adică inclusiv pe perioada iernii. Iar în prezent, din cele 800 de străzi, străduţe şi alei ale oraşului, vreo 30% sunt prinse până-n gât în procesul amintit. Şi iarna abia a început!