Sute de craioveni si-au petrecut Sfânta noapte a Invierii la mânastirile din afara judetului Dolj. Oamenii au venit sa ia Lumina, sa dea acatiste pentru sufletele mortilor si sa se roage pentru sanatatea celor dragi lor, dar si pentru sinistratii din comunele doljene.
Cele câteva sute de kilometri pâna la Mânastirea de calugari de la Cozia, din judetul Vâlcea, ctitorie a voievodului Tarii Românesti Mircea cel Mare, nu i-au impiedicat pe craiovenii dornici sa-si petreaca Noaptea Sfânta a Invierii intr-un loc cu totul aparte, pitoresc si de insemnatate istorica si arhitectonica. Printre cei prezenti la slujba se aflau crestini veniti din toate colturile tarii, straini, dar cei mai multi au fost credinciosii craioveni.
Atmosfera emotionanta
Cu câteva ore inainte de inceperea slujbei de Inviere, drumul de lânga Mânastirea Cozia era intesat de credinciosi. Cu lumânari sau candele in mâini, copii, tineri, batrâni asteptau emotionati sa ia Lumina. Un sobor de preoti a oficiat Sfânta Slujba, iar calugarii si credinciosii s-au rugat si au cântat alaturi de ei. Slujba a fost extrem de emotionanta, iar rugile preotilor s-au indreptat si catre napastuitii sortii, sinistratii doljeni care si-au parasit locuintele si sunt cazati pe câmpuri sau pe la rude. Imediat dupa miezul noptii, calugarii au batut, minute in sir, toaca, toate luminile si lumânarile s-au aprins, vestind pe crestinii prezenti ca Hristos a Inviat. Toti crediniciosii prezenti la slujba au cântat intr-un glas „Hristos a Inviat din morti“. Sute de oameni cu lacrimi in ochi faceau matanii si isi ridicau fetele smerite catre cer, spunându-si rugile catre Dumnezeu. Atmosfera a fost deosebit de emotionanta, indemnând la rugaciune si pocainta.
„Dam acatiste pentru parintii si rudele noastre, pentru odihnirea lor in pace…“
Alaturi de localnicii din Calimanesti, la slujba de sâmbata noaptea s-au alaturat sute de craioveni. Pentru multi era deja un obicei de a-si petrece Noaptea Sfânta la mânastire, altii, dimpotriva, erau pentru prima data intr-un astfel de loc sfânt, participând emotionati la slujba. „In fiecare an, impreuna cu familia si cei trei copii, venim la Mânastirea Cozia pentru a ne ruga, pentru a petrece câteva ore intr-un loc cu totul aparte si sfânt. Pentru noi este deja un ritual ca alaturi de calugari si sutele de crestini sa ne rugam pentru sanatate si realizari. In acest an am luat impreuna cu noi si doua familii de prieteni, care au ramas si ei marcati de acest loc cu totul aparte si au promis ca de câte ori va fi posibil vor reveni. Luam apa sfintita, cumparam iconite si matanii sfintite, dam acatiste pentru parintii si rudele noastre, pentru odihnirea lor in pace, iar pentru vii ne rugam de sanatate. La numai doi kilometri de Cozia, pe un drum serpuit pe lânga Olt, in vârf de munte se afla si Mânastirea Turnu, alt locas unde obisnuim sa ne rugam“, a spus Mariana Popescu, din Craiova.
Apa facatoare de minuni si vindecatoare de boli
In curtea Mânastirii Cozia se afla si o fântâna, considerata sfânta, unde se spune ca daca arunci un banut si iti pui o dorinta in gând, aceasta se va implini. Apa din aceasta fântâna este considerata facatoare de minuni si vindecatoare de boli. Astfel, credinciosii asteptau la rând in fata fântânii pentru a bea si a se spala pe fata. In interiorul mânastirii, pe una din mese era asezat un caiet, in care doritorii puteau nota câteva gânduri sau sa adreseze multumiri sau rugi pentru sanatate si realizari. Altii puneau acatiste in care se rugau pentru sanatatea celor dragi lor sau pentru odihnirea in pace a sufletelor celor morti…
Locas incarcat de istorie
In cei peste 600 de ani de la intemeiere, mii de calugari au vietuit si s-au format aici, unii ajungând ierarhi vestiti si cunoscuti oameni de cultura. Pe plan istoric, Mânastirea Cozia va aminti intotdeauna de voievodul Tarii Românesti Mircea cel Mare, gloriosul ei ctitor.
