Seminţele de susan conţin mai multe proteine decât carnea, mai mult calciu decât laptele şi o cantitate importantă de vitamina fertilităţii.
Unul dintre primele condimente folosite de oameni a fost susanul. Originară din India, această plantă este astăzi utilizată în cele mai variate moduri posibile. În China, planta este folosită la fabricarea cernelei, iar florile – în industria cosmetică, la obţinerea parfumului.
Susanul este o plantă tropicală de la care se folosesc cel mai mult seminţele. Acestea conţin vitamine, calciu, fosfor, acizi graşi nesaturaţi şi lecitină. De asemenea, seminţele de susan au cu 50% mai multe proteine decât carnea.
Tratament
Seminţele de susan stimulează virilitatea datorită vitaminei E. Această vitamină, denumită ştiinţific tocoferol, iar popular vitamina fertilităţii, este foarte importantă pentru funcţionarea corespunzătoare a organismului. Ea are rol în reproducere, în funcţionarea glandelor endocrine, asigură protecţia vaselor sanguine, ficatului şi altor organe.
Uleiul de susan are o valoare terapeutică ridicată şi efecte afrodisiace, dar se poate folosi şi pentru masaj. Susanul se recomandă pentru tratarea insomniei şi în diferite boli de nutriţie, din cauza aportului important de proteine. Seminţele conţin arginină, care previne formarea tumorilor, ajută la detoxifierea ficatului şi rinichilor, stimulează sistemul imunitar şi fertilitatea. Planta are şi efecte anticancerigene şi antireumatice. Având proprietăţi antifungice şi bactericide, uleiul de susan este folosit la tratarea gingivitei şi parodontozelor. Pentru prevenirea parodontozelor, două-trei picături de ulei de susan trebuie aplicate seara pe gingii, după spălarea dinţilor. Se masează uşor, iar tratamentul se repetă în fiecare seară, timp de trei luni.
Uleiul de susan are efect laxativ, iar frunzele, bogate în substanţe mucilaginoase, sunt folosite în combinaţie cu alte plante la tratarea dizenteriei şi holerei.
Uleiul şi laptele
Uleiul de susan se obţine prin presare la rece, ceea ce asigură o păstrare a substanţelor aromatice din compoziţie. Prin încălzire, uleiul pierde o bună parte din aceşti compuşi nutritivi. De aceea, se recomandă folosirea lui la asezonarea salatelor.
Laptele de susan se prepară din o ceaşcă de susan, un sfert de ceaşcă de miere şi trei ceşti de lapte. Ingredientele se mixează într-un blender, iar amestecul rezultat se consumă rece.
Făina de susan este bogată în aminoacizi. Conţine de trei ori mai mult calciu decât laptele.
