Şah la rege

Băsescu pare un şahist nehotărât, care nu ştie ce să mute. Pare sau chiar este. Are câteva variante, mai bune, mai proaste, dar nu reuşeşte să ia o decizie, vrea să ne dea impresia sau chiar şi-a pierdut busola. Aşa că ne ţine pe noi în şah, zicând că nu s-a hotărât să candideze pentru alegerile prezidenţiale din noiembrie/decembrie. Unii îl cred. Alţii zic că e hotărât să candideze şi joacă o comedie. Face pe victima, pentru că a văzut la referendum că postura asta îi prieşte. Alţii zic: Băsescu a devenit meditativ, gândindu-se la soarta lui, la România, la criză etc. Aşa că omul mai trebuie să reflecteze. Tema lui fiind, conform declaraţiilor proprii, principalul agent electoral, adică situaţia economică. Un Băsescu care dimineaţa nu mai citeşte rapoartele serviciilor secrete şi se uită pe internet la ce se întâmplă pe bursele din NY, Londra şi Frankfurt e o imagine interesantă, măcar de ar fi şi adevărată. E criză, ştie toată lumea, dar cât de gravă e ar fi trebuit să aflăm abia la toamnă şi, odată cu noi, şi candidaţii prezidenţiali pentru Cotroceni – inclusiv Băsescu. Dar uite că delegaţia FMI-ului ne-a dat numai veşti proaste acum. Boc&Co s-au întrecut să ne dea numai veşti bune, ca să ne întreţină buna dispoziţie măcar până când plecăm în vacanţă. Dar, odată veniţi băieţii de la FMI la Bucureşti, comedia s-a terminat. Aflăm numai lucruri proaste, de pildă, că o să avem nu o creştere de 2,5, nici o cădere de minus 4, cum s-a spus, ci o cădere de peste 8. De la plus 8 anul trecut creştere economică, la minus 8 în 2009, s-a căscat o prăpastie în numai şapte-opt luni.  Şomajul tinde să ajungă la sfârşitul anului la 800.000 de persoane, dacă nu chiar un milion; acum sunt peste 600.000. Asta, în condiţiile în care 3,5 milioane de români lucrează în străinătate, atenţie! De fapt, cât s-a contractat economia noastră? Că nu e acordeon! Care sunt cifrele reale ale dezastrului? Suntem în colaps? Ce urmează? Dacă nu venea FMI-ul, mă îndoiesc că aflam vreodată cât de prost stăm. Neavând soluţii, tipii din Palatul Victoria s-au transformat dintr-un guvern într-un stupid aparat de propagandă. Din show-business-ul românesc pot să ia multe exemple de cum trebuie distrată lumea ca să facă audienţe. Evident că soluţii nu au, s-au încurcat în promisiuni, în planuri anticriză, în declaraţii savante, în aşa-zise strategii, într-un zigzag de măsuri contradictorii.
În plus, guvernul este pus în dificultate şi din cauza amestecului veleitar, dar frecvent al lui Băsescu, care vrea să iasă în faţă ca salvator al situaţiei, ceea ce i-ar face bine în campanie. Dar, cum criza merge din rău în mai rău, Băsescu nu face decât să încurce lucrurile şi să piardă din popularitate. Lumea începe să creadă că dificultăţile sunt pricinuite tot mai mult de Băsescu. Că el conduce prost, pentru că nimeni nu crede că Emil Boc este cel care conduce guvernul. La acest factor se gândeşte Băsescu când se răsfaţă zicând că nu mai candidează. O cădere economică drastică până în septembrie ar face să fie bătut de orice contracandidat, nu doar de Geoană sau Antonescu. Băsescu ar putea afla şi din nişte cancelarii occidentale sau transoceanice, care ar putea să îi spună că e cazul să se retragă, pentru că nu e nevoie la gurile Dunării de un Chavez în stil Kazahstan. Şi aşa prestigiul lui în lumea diplomatică şi politică internaţională este foarte scăzut, ca să nu zic zero. Nu este exclus să se producă şi o asemenea mutare.  
Acesta este contextul în care Băsescu ne spunea (a câta oară?) joi, într-o emisiune de două ore la radioul public de data asta, că se gândeşte „în mod deosebit să nu candideze pentru încă un mandat“. Ştie ce zice. Dacă lucrurile continuă să se înrăutăţească în viteza asta, s-ar putea ca în toamnă să nu ia voturi nici de la câinii de pe maidane. Ăia despre care s-a lăudat când era la Bucureşti primar că a scăpat oraşul de ei, dar azi sunt mai mulţi ca oricând. Cu corupţia a făcut la fel. Azi e mai multă corupţie decât în 2004, când în campanie promitea să o eradicheze. Şi mulţi din oamenii săi, din anturaj sau partid, sunt amestecaţi până în gât în afaceri dubioase. Chiar el a zis că afacerea Ridzi e doar „vârful aisbergului“. Îl cred. Asta despre „indecizia“ de a candida sau nu.