Bulele papale ale şcolii juridice româneşti

De câţiva ani ne tot chinuim să dăm un cod penal, unul civil şi coduri de procedură moderne. Adică să le înlocuim pe cele existente de pe vremea când comuniştii se instalaseră la putere şi doar cârpite după revoluţie. Monica Macovei nu a reuşit să lase această moştenire, Tudor Chiuariu nu a vrut sau nu a putut. Cătălin Predoiu a reuşit să bage în parlament nişte proiecte. Iar aici povestea devine interesantă. Încă de la începutul mandatului, Predoiu s-a înconjurat într-un fel de aură papală: el este Profesionistul cuminte, este Tehnocratul capabil. Pe această imagine a fost destul de simpatizat, de presă şi chiar de politicieni. Pe această imagine, actualul guvern l-a păstrat în funcţie, ca pe moaştele Sfântului Cuvios Tehnocrat.
În schimbul acestei încrederi publice, Cătălin Predoiu trebuia să ne livreze nişte coduri moderne şi adaptate nevoilor României. În scrierea proiectelor, omul nostru a reacţionat ca orice tip cu ambiţie mare şi resurse in-telectuale modeste: a făcut comisii de largă respiraţie academică, aducând felurite somităţi de pe la Facultăţile de Drept în aceste comisii. Şmecheria este simplă: Predoiu are aură de fondator, dar nici o răspundere. Doar comisiile au propus textele, nu?
Problema este că atât Predoiu, cât şi comisiile au produs multe prostii. Am ascultat siderat la radio Realitatea FM un dialog între Cristian Tudor Popescu şi Lucian Mihai, şeful uneia dintre comisii, cea care a redactat codul civil. Domnul Mihai este genul de somitate specifică facultăţilor noastre: domnesc peste feude academice, dar nimeni nu ar putea preciza care sunt meritele sale personale. Ca să îmi înţelegeţi vehemenţa, ar fi trebuit să auziţi emisiunea respectivă. Necioplit din fire şi greoi în argumentaţie, domnul Mihai (fost preşedinte al Curţii Constituţionale între altele) era incapabil să poarte un dialog minimal. Întreabă moderatorul şi C. T. Popescu cum de au ajuns în textul de cod prevederi care confiscă echipamentele din redacţie dacă cineva se consideră nedreptăţit de un articol care (atenţie!) urmează să apară. Lucian Mihai se încruntă, ne face pe toţi tăntălăi şi aduce supremul argument: aşa scrie şi în codul civil din Elveţia. Cei doi interlocutori încearcă totuşi să discute, aşteaptă un argument măcar vag. Aşa este în Elveţia, repetă papagaliceşte marele academician doctor jurist şi urechist.
Şi cam aşa se poartă dezbaterea în legătură cu codurile. Felurite aberaţii apar în ziare, vine câte un jurist încruntat şi zice: aşa este în Quebec. De ce în Quebec? De ce nu luăm modelul din Olanda, favorabil presei? Şi nu vorbim doar de codul civil. De pildă, la proiectul de cod penal, legitima apărare se aplică noaptea în ceea ce priveşte apărarea proprietăţii. Adică, dacă un hoţ intră la mine în grădină, eu pot să mă apăr doar dacă îmi este pusă viaţa în pericol. Şi dacă este noapte. De ce doar noaptea? Aşa este în Quebec.
Predoiu însuşi a spus în emisiunea lui Stelian Tănase o enormitate: pedepsele pentru corupţie se reduc pentru că aceste fapte sunt comise de obicei de oameni cu educaţie. Serios? Mai nou, pedepsele se dau în funcţie de educaţie? Cât de gogoman trebuie să fii să promiţi la UE măsuri anticorupţie şi apoi să reduci pedepsele din codul penal? Trebuie să mai spun că, şi o singură zi dacă intră în vigoare aceste coduri, Năstase şi gaşca scapă definitiv, pentru că termenele de prescripţie se schimbă. Adică rămân definitiv cu ce au furat.
Să fie asta calitatea şcolii juridice româneşti? Cel puţin somităţile scoase în faţă de acest scandal sunt jalnice. Plini de ei, vorbesc cu toată lumea de parcă ar fi la exa-mene cu studenţi de anul întâi pe care îi pot teroriza în voie şi, cel mai urât, sunt incapabili de o argumentaţie raţională. Te apucă plânsul. Nu sunt jurist şi nu am legătură cu mediul respectiv, dar, dacă ei sunt reprezentativi, atunci şcoala juridică românească trebuie desfiinţată şi reînfiinţată. Şi nu după modelul din Quebec.