Gura bate… oltenii

Chiar din prima etapă avem semnale că acest retur va fi nebun. Este de remarcat şi faptul că prima rundă a însemnat şi oarece spectacol, peste medie. Şi mai avem de subliniat alt amănunt: Dinamo este pe merit în frunte. Ce au făcut, ce n-au făcut, ce nu se vede, aceste lucruri nu mai au importanţă, ci faptul că au lot de primul loc, cu multe nume mari.
Aş începe comentariul meu cu ultimul meci al etapei, mult aşteptatul Dinamo – Pandurii 3-0. Pentru cine n-a văzut partida aş spune că rezultatul de pe tabela de marcaj, chiar dacă pare sever, reflectă în mare situaţia de pe terenul de joc. Cel puţin, în prima repriză, pandurii credeau că sunt încă în perioada meciurilor amicale premergătoare campionatului. Abia în repriza a doua au început să se mai trezească, să joace. Şi atunci s-a văzut că echipa lui Cîrţu poate să opună rezistenţă liderului, că alta-i valoarea lor. Mi-a plăcut acest jucător mult comentat în ultima perioadă, Ilie Iordache, care a fost şi la Universitatea Craiova. El a înviorat atacul formaţiei Pandurii, în ciuda huiduielilor de care a avut parte în Ştefan cel Mare. Ăsta-i fotbalul la noi, asta-i situaţia… Mergem mai departe. Pe elevii lui „Sorinaccio“ îi aşteaptă acum un meci important şi dificil, cu FC Timişoara.    
Şi acum să vorbim despre partida inaugurală a returului, Poli Iaşi – Universitatea 1-0. De vineri seară încoace, s-a vorbit la toate posturile numai de erorile arbitrului Corpodean. Este adevărat că, revăzând anumite faze, poţi să critici arbitrajul lui Corpodean, sunt motive. El a luat o decizie capitală pentru soarta meciului, eliminându-l pe Mitchell. Teoretic, la 11 contra 11, altfel era probabil jocul. Conform multor păreri, Corpodean a greşit la acea fază. Ce s-a întâmplat până la sfârşitul meciului? Se invocă ghinionul, neşansa… Ne-a învins însă o echipă cu un picior în Liga a II-a, care în tot turul a reuşit doar patru victorii. Craiova n-a jucat rău, dar nu trebuia să piardă acest meci. De ce l-a pierdut? Ne-am bătut singuri! Prea multe superficialităţi în jocul elevilor lui Napoli. Mitchell şi Rose au fost modeşti, iar vedeta Florin Costea nu a fost fotbalistul pe care îl lăudăm întruna de câteva luni. Chiar în zece, repet, trebuia să-i batem pe cei de la Poli Iaşi, o echipă slabă, nepregătită nici fizic. Şi ar mai fi ceva: prea multe permutări au fost la Ştiinţa atunci când s-au efectuat schimbările. Ar trebui să ne uităm şi în ograda proprie puţin. O să ajungem să ne plângem numai de arbitraje şi altele… Să fi văzut furăciuni pe vremea noastră, a Craiovei Maxima, atunci să fi văzut arbitraje împotriva oltenilor!
Ca să închei comentariile despre cele două echipe oltene, aş vrea să mai spun ceva: sunt de acord ca finanţatorii să-şi apere investiţiile şi să „ţipe“ toată ziua, aşa cum fac Mititelu şi Condescu de o vreme încoace, dar uite că asta nu e cea mai înţeleaptă politică. Iar băieţii trebuie să dea goluri, nu doar să se lamenteze precum finanţatorii.
Nu am spaţiu pentru a comenta şi restul meciurilor etapei. Aş spune doar că la Steaua este o parodie curată!