Când am ajuns acasă după trei săptămâni de vacanţă prin străinătăţuri şi am deschis televizorul să văd ce se mai întâmplă, am avut impresia că sunt la periferia Chicagoului în anii prohibiţiei sau într-o republică sud-americană din anii ’40 – ’50 sau azi prin republicile ex-sovietice.
Între România şi Europa e o prăpastie, pe care – deşi suntem membri UE din 2007 – nu am reuşit să o trecem. Cauza este, cred, în mare, că între lumea interlopă şi economia neagră, pe de o parte, şi economia de suprafaţă, la vedere, corectă, transparentă, pe de altă parte, nu e nici o diferenţă. Mafioţii şi oficialii se învârt în aceleaşi cercuri, fac aceleaşi afaceri. Sunt parteneri, se sprijină reciproc. Procurori, judecători, poliţişti, popi, politicieni, îi vedem alături de traficanţi, de contrabandişti şi delapidatori ai banului public. Vedem poliţişti care sunt acuzaţi de violenţe şi acte de corupţie (dar şi alţii care nu sunt, deşi le comit în serie şi la scară mare). Vedem politicieni înconjuraţi de clanuri, apărând interese mărunte pe bani mulţi, serviţi de anturaje corupte alcătuite din rude, amante şi vecini, toţi puşi pe căpătuială în contul bugetului. Vedem judecători şpăguiţi ca să dea anumite sentinţe. Distanţa dintre lege şi fărădelege este zero. Mai mult, cei chemaţi să apere legea sunt primii ei nesocotitori. Cum vedem acum o judecătoare care îşi înscenează un accident ca să scape de plata unor daune etc. Cam asta este ţara cu care intri în contact la prima vedere. Şi prin Occident se întâmplă tărăşenii, dar acolo intervin totuşi poliţia, judecătorii, iar răufăcătorii plătesc. Îi află toată lumea. Aici însă triumfă. Ajung bogaţi, oameni influenţi, mediatizaţi ca modele de urmat. Îi vedem în parlament, chiar în guvern, fac averi cu care sfidează bunul-simţ şi pe care nu le pot dovedi, dacă i-ar întreba cineva de sănătate. Noroc că nu îi întreabă nimeni. Pentru că şi cei care i-ar întreba sunt la fel de pătaţi şi, la o adică, se lasă şpăguiţi fără jenă ca să muşamalizeze totul. Această complicitate între două lumi care ar trebui să existe separat se vede cu ochiul liber. Pentru asta trebuie să lipseşti o vreme din ţară, ca atunci când te întorci să distingi uşor acest trist adevăr. Altfel, nu ştii cine sunt hoţii şi cine vardiştii.
Mă gândeam la aceste lucruri când iată a izbucnit „afacerea Virgil Ardelean“. Era exact ce trebuie ca să nu fiu contrazis. Cineva vrea să pună lupul să păzească oile. Eh, oile nu sunt chiar oi, dar lupul e lup veritabil, uns cu toate alifiile, hârsit în toate relele. Ardelean este unul dintre cei mai informaţi oameni; are pe mulţi afacerişti şi politicieni la mână. Multă vreme şef al DGIPI, zisă şi „Doi şi un sfert“, a spionat tot ce mişcă în ţara asta, de la parlamentari la ziarişti, la poliţişti şi judecători, la miniştri. Dacă ar vorbi, guvernul Boc s-ar prăbuşi mâine. Pus în post, se speră că va tăcea; chiar mai mult: va servi pe unii şi pe alţii. Pe Băsescu&Oprea şi adepţii lor în primul rând, dar mai sunt şi alţi muşterii, în PD-L şi PSD, indiferent de „aripă“ sau „grup“. Ardelean este o armă redutabilă cu efect devastator asupra inamicilor. Problema este cine o foloseşte. El ştie cine a furat, cât, împreună cu cine, cui a dat dijmă ca să scape. Un asemenea personaj e de temut. El vine din zona Cluj, unde a fost şeful miliţiei. La Cluj, să nu uităm, s-a lucrat din timp alianţa PD-L – PSD. Aşa că omul era pe o listă scurtă, pentru a primi ceva. A primit.
Lumea interlopă e la putere în România. Politicienii&oamenii de afaceri nu se dezic de ea. În aceste timpuri nici nu o pot face, cum bine vedem.
