(Ediţie din arhivă) Anul 13, nr. 4020. Joi, 06 Martie 2008
RSS
-
Publicitate
-
Arhiva
« Alte articole din categoria Opinii
Între cult şi cultură
Femeile - plase
Opinii - Vlad MIXICH(citeste alte articole de acelasi autor »)
Marimea textului: 
Plase, pungi, uneori bătrânele le mai spun şi sacoşe. Curg plasele în şir indian pe străzi, curg în asalt spartan prin pieţe, plase, plase la doi lei bucata. Desfac carnea fină în două dungi înţepător, usturător de roşii, atunci când sunt încărcate. Şi, de obicei, sunt mult prea încărcate, economia de doi lei bucata trage greu la suflet. Cele mai rele urme în epiderma fină lasă plasele cele de rafie; barează sângele şi jecmănesc de netezime chiar şi cea mai tânără piele. Plasele astea suprapline sunt cazmaua româncei moderne crucificate pe sfoara tranziţiei. Iar pielea dintre plase arde, insuficient de tare ca să urle, prea tare ca să uite.
La naiba, dar să nu crezi că asta e literatură. Cască ochii pe stradă la femei de-o vârstă cu mama şi-o să vezi plasele. Ca o Alpha Centauri, la fiecare fix 30 de minute o plasă din astea trece prin faţa ferestrei mele. Mă doare undeva, ca şi pe tine, că pe ea o dor mâinile. Dacă mi-ar arunca un cuvânt rugător, i-aş răspunde cum se cuvine astăzi: „Ce-i, mamaie, te doare-n plasă?“. Râsul mi-ar umple falca cum mi-o umple şi mâncarea zilnic cărată de o altă femeie târâtă de plasele din care mă hrănesc. Nu din sfârcuri de cometă, ca în poezie, ci din hăuri de plase, ca pe stradă. Literatură zici? Dar pe tine, frate, cine te hrăneşte?
Desigur, şi acum o sută de ani existau femei şi mame. Nu aveau voie să facă o sumedenie de lucruri. Nu aveau voie să facă o facultate, nici să meargă singure pe stradă sau să se amestece în treburile bărbăteşti. Nu se cuvenea să-şi câştige singure banii, iar cele din lumea bună îndeobşte nici nu aveau voie să aibă un serviciu. Pălăriile însă se ridicau în calea lor, iar buzele cu mustăţi se aplecau. Păcat mare era să vezi domn sau băietan umblând alături de o femeie încărcată de poveri. Slujba lor era să-şi îngrijească gospodăria, care nu e lucru de şagă, indiferent de ce secol vorbeşti. Vocaţia lor era să-şi iubească familia. Nu erau considerate inferioare bărbaţilor. Erau considerate altfel.
Femeile mileniului trei au ajuns egale cu bărbaţii lor. Domeniul libertăţii stă, pentru ele, întins între voinţa de a fi aproape-bărbat şi dorinţa de a fi aproape-curvă. Sobre doamne masculinizate, în costume severe, se întorc târziu în seară în casa lor însingurată şi independentă. Mileniul trei a inventat o nouă noţiune: femeia-burlac. La polul opus sunt „bunele“ cu buric gol şi viitorul aşijderea. Aici, frumuseţea devine un soi de rob al portofelului. După ce robul expiră, şi dreptul la viaţă este retras. Mileniul trei a mai inventat o noţiune: femeia-decor. Oricum ai privi, şi unele, şi altele sunt atât de ocupate încât nu mai au timp să fie, pur şi simplu, femei.
Dar între cele două secole stă generaţia mamelor noastre. Prea tinere ca să apuce să fie altfel decât bărbaţii, prea bătrâne ca să apuce să fie egale. Aflate între cele două maluri ale statutului feminin, fetele născute la mijlocul secolului trecut s-au văzut silite să fie în acelaşi timp şi neveste bune, şi oameni ai muncii. Dimineaţa în fabrica statului, seara în bucătăria familiei. Destinul a cerut unei întregi generaţii măsura unui om dublu. Au trăit vremuri fără aplecări de buze şi fără confortul semipreparatelor. E generaţia femeilor-plase, şi nu exagerez când spun că multe dintre ele au atins (fără să ştie) aproape starea unei sfinte. Nu o sfântă cu miros de roze şi stigmate. O sfântă cu duh de sudoare şi-n palme cu julituri lăsate de plase.
Frate, a venit opt al lui martie! Putem găsi un dar suficient de înalt pentru femeile-plase?
La naiba, dar să nu crezi că asta e literatură. Cască ochii pe stradă la femei de-o vârstă cu mama şi-o să vezi plasele. Ca o Alpha Centauri, la fiecare fix 30 de minute o plasă din astea trece prin faţa ferestrei mele. Mă doare undeva, ca şi pe tine, că pe ea o dor mâinile. Dacă mi-ar arunca un cuvânt rugător, i-aş răspunde cum se cuvine astăzi: „Ce-i, mamaie, te doare-n plasă?“. Râsul mi-ar umple falca cum mi-o umple şi mâncarea zilnic cărată de o altă femeie târâtă de plasele din care mă hrănesc. Nu din sfârcuri de cometă, ca în poezie, ci din hăuri de plase, ca pe stradă. Literatură zici? Dar pe tine, frate, cine te hrăneşte?
Desigur, şi acum o sută de ani existau femei şi mame. Nu aveau voie să facă o sumedenie de lucruri. Nu aveau voie să facă o facultate, nici să meargă singure pe stradă sau să se amestece în treburile bărbăteşti. Nu se cuvenea să-şi câştige singure banii, iar cele din lumea bună îndeobşte nici nu aveau voie să aibă un serviciu. Pălăriile însă se ridicau în calea lor, iar buzele cu mustăţi se aplecau. Păcat mare era să vezi domn sau băietan umblând alături de o femeie încărcată de poveri. Slujba lor era să-şi îngrijească gospodăria, care nu e lucru de şagă, indiferent de ce secol vorbeşti. Vocaţia lor era să-şi iubească familia. Nu erau considerate inferioare bărbaţilor. Erau considerate altfel.
Femeile mileniului trei au ajuns egale cu bărbaţii lor. Domeniul libertăţii stă, pentru ele, întins între voinţa de a fi aproape-bărbat şi dorinţa de a fi aproape-curvă. Sobre doamne masculinizate, în costume severe, se întorc târziu în seară în casa lor însingurată şi independentă. Mileniul trei a inventat o nouă noţiune: femeia-burlac. La polul opus sunt „bunele“ cu buric gol şi viitorul aşijderea. Aici, frumuseţea devine un soi de rob al portofelului. După ce robul expiră, şi dreptul la viaţă este retras. Mileniul trei a mai inventat o noţiune: femeia-decor. Oricum ai privi, şi unele, şi altele sunt atât de ocupate încât nu mai au timp să fie, pur şi simplu, femei.
Dar între cele două secole stă generaţia mamelor noastre. Prea tinere ca să apuce să fie altfel decât bărbaţii, prea bătrâne ca să apuce să fie egale. Aflate între cele două maluri ale statutului feminin, fetele născute la mijlocul secolului trecut s-au văzut silite să fie în acelaşi timp şi neveste bune, şi oameni ai muncii. Dimineaţa în fabrica statului, seara în bucătăria familiei. Destinul a cerut unei întregi generaţii măsura unui om dublu. Au trăit vremuri fără aplecări de buze şi fără confortul semipreparatelor. E generaţia femeilor-plase, şi nu exagerez când spun că multe dintre ele au atins (fără să ştie) aproape starea unei sfinte. Nu o sfântă cu miros de roze şi stigmate. O sfântă cu duh de sudoare şi-n palme cu julituri lăsate de plase.
Frate, a venit opt al lui martie! Putem găsi un dar suficient de înalt pentru femeile-plase?
Primeste zilnic prin e-mail cele mai importante stiri din Oltenia. Aboneaza-te acum la newsletter! »
Notează articolul.
Nota curentă: 4.5 din 39 voturi
Nota curentă: 4.5 din 39 voturi
Comentarii
Gazeta de Sud nu este responsabilă juridic pentru conținutul comentariilor. Mesajele care conțin amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste nu sunt permise.
- de Torontezu':
Ai scris-o fain.Ca sa dau "cum se cuvine astazi" un raspuns singurei intrebari puse; sa facem o "Casa de Comenzi" doar pentru ele !?Deci dincolo de mishtokareala si agresiunile cotidiene la care sunt supuse aceste biete fiintze cu plase, la indemina ar fi ceva foarte simplu: respectul.Cu toate formele lui.Aici unde traiesc, e o mare diferenta fata de ce stiu, de acasa.Gasesti la un loc si femeia cu plase, dar si pe cea "mutanta" cu vointe si dorinte enumerate de tine.Dar se respecta reciproc, reusesc sa se si ajute cind e cazul.Deci pe strada suntem toti oameni.Nu shefi, manelishti sau altceva.Ca va mai trece multa vreme pina cind si cele de acolo vor avea, comoditatile vietii de aici, e foarte clar.Chiar daca magazinele sunt la fel deja peste tot.Dar strada, e locul in care se vede totul.Deci respectul, e cel mai la indemina pina una-alta.Si asta le poate face sa uite chiar si greutatea plaselor.Doamne-ajut a ! - de doriana popescu:Remarcabil!Felicitar i!!Un gand frumos pentru toate mamele.
- de trei generatii:Sa nu uitam ca si batrinele cu sacose au fost femei tinere, frumoase, iubite. Au avut nesansa sa traiasca acele timpuri in care trebuia sa fie fruntase in productie si mame eroine in acelasi timp, nu mai zic sotii model. Si au supravietuit, fara masini automate de spalat, fara indrumatori psihologi, fara telenovele, fara...., fara..... Cu credinta si supunere in fata sortii. Si femeile de azi vor imbatrini, nu vor mai purta tanga si bluze deasupra buricului, dar nici cu plasa in mina nu le vad, sau cu vreun copil de mina. Dar cum vor fi femeile de miine? Sper ca suficient de intelepte pentru a gasi si urma calea de mijloc. Deocamdata, 8 Martie e ziua lor a tuturor. LA MULTI ANI!
- de carcotas:Ca reprezentanta a femeilor cu multe indatoriri si dreptul de a fi "egale" cu barbatii,va multumesc in numele tuturar,pentru urari si cuvinte frumoase.Femeile ,se pare,au luptat pentru egalitate in drepturi cu barbatii.Ce inseamna aceasta egalitate?Barbatul merge la servici-femeia merge la servici.Barbatul merge la meci-femeia merge in bucatarie.Barbatul merge la pescuit(sa se relaxeze)-femeia spala si face curat.Barbatul merge la sala sa faca miscare-femeia alearga dupa ala micu.Barbati,intrati si voi in bucatarie(nu sa mancati) si intrebati-o daca are nevoie de ajutor(conteaza si de cele mai multe ori va v-a spune ca nu are),luati-o si pe ea la pescuit(si ea are nevoie de relaxare),plimbati si voi copilul si spunetii sa viziteze o prietena in timpul asta(conteaza).Nu uitati,indiferent ca va este sotie sau mama,sa-i spuneti cat puteti de des "te iubesc",ea stie,dar ii place sa o auda de la voi.Nu uitati de 8 martie sa-i daruiti o floare,cei mai multi barbati daruiesc o floare colegelor si rudelor,dar uita de sotie sau mama.Inca odata va multumesc.
- de ariana:LA MULTI ANI! de 8 Martie,pentru toate femeile din lume.
- de EvilCC:Moshule, esti mare! Emotionant! Iar Dna “Carcotas” a zis-o bine de tot. La Multi Ani Mamelor noastre!
- de Florentin:Nu stiu de ce am impresia ca anumite femei considera ca in Romania nu au egalitate de sanse cu barbatii. Aceasta este de fapt capcana miscarii feministe. Feminismul reprezinta degradarea feminitatii prin echivalarea sa cu masculinul. Femeia si barbatul sunt doua elemente complementare, nicidecum egale. Egalitatea in drepturi si sanse exista in Romania, dar eu unul nu cred in femeia mecanic auto doar ca sa demonstreze ca si ea poate. Si nu inteleg de ce vor sa fie femeile egale cu barbatii, cand barbatii fac toate lucrurile murdare pe lumea asta si nu suntem in paradis , ca sa nu fie nevoie de asa ceva. Stiti voi, teoria raului necesar. Femeile trebuie sa ramana femei, sa fie frumoase la trup si suflet, iar astfel toti barbatii le vor sta la picioare. "Barbatii stapanesc lumea, iar femeile stapanesc barbatii". Egalitatea asta e de fapt o mare aiureala. Cea in drepturi sau sanse este posibila, dar restul e o utopie. Nici macar barbatii nu sunt egali intre ei. Le doresc tot binele din lume femeilor, Dumnezeu sa le dea tot ce isi doresc.
- de Venom:Domnu' Vlad, daca te balangani intre cele doua iubiri triste din viata ta ca sa editorializezi femeile si apoi pozezi in poetul social care observa diferenta dintre feminitate, femelitate si mamelitatea piercing-ului iti iese un sirop fals si braunian ca asta. Cu "s" de la Sandra. Gretos. Dupa un asemenea text - izvorit din narcisism si misoginism, in ciuda aparentelor lacrimongene ce tin la gospodine - inteleg ca 365 de zile esti teoreticianul superioritatii M/F si acum, in preajma lui 8 martie, te-au cuprins senzatii de mea culpa intr-un fel pervers si dedublant. "Un sfânt cu duh de sudoare şi-n palme cu julituri de la laba"
- de pentru Venom:Venom esti un idiot. Daca nu poti sa spui ceva bun macar in preajma zilei de 8 martie, atunci TACI. Nu esti bun de nimic, numai rautate e in tine. La multi ani! tuturor femeilor si barbatii sa-si aduca aminte cu respect, din ce in ce mai des, de femeile din viata lor.
- de Viki:POEZIE DE ZIUA FEMEII “In satul meu cu flori la porti, Doar cimitirul a mai stat - Si-atat a mai ramas de dat: O pomenire pentru morti! S-a dus, ba la oras, la porti, Ba in pamant, intregul sat - Si-atat a mai ramas de dat: O pomenire pentru morti! A tot dat satul, a tot dat, Pe la orase, pe la porti, Tot ce avea – (si a oftat) – Le dau si eu, un pol, la morti! Caci morti - si vii, si morti - sunt toti – Pe-aici, ca ****, n-au calcat, Si-a adormit intregul sat Ca un Regat, fara nepoti – Si de atunci tot scriu la morti – Sateni plecand la pripasit, Aici, niciunul n-a venit, Sa-i pomeneasca el, pe toti – Si ii trec eu, ca i-am iubit –“ Vorbea femeia, si scria Intr-o Biserica, sfielnic, Si-un sat intreg o asculta, Si punea destu’ in pomelnic…
- de I C from NY:Natura a facut , cum nu se poate mai bine, diferentele necesare si suficiente intre cele doua sexe, pentru a nu putea fi confundate. Tendintele mileniului 3, (suntem abia in sec.21!)in care "femeille.....au ajuns egale cu bărbaţii lor. Domeniul libertăţii stă, pentru ele, întins între voinţa de a fi aproape-bărbat şi dorinţa de a fi aproape-curvă.", asa cum spuneti Dvs., D-le Mixich, sunt datorate (si) unor carti gen "Cartea drepturilor omului", in care sunt prevazute acele drepturi asa-zise "de egalitate" a femeii cu barbatul. Frumoasa intentia dpv. teoretic. Practic insa, se exagereaza, asa cum spuneti si Dvs., si exista tendinta, uneori, catre femeia "aproape-barbat", chiar mai mult decat barbat. Cealalta tendinta, femeia "aproape-curva", este combatuta de Cartea Sfanta. Care, la randu-i,in unele tari, exagereaza si ea, in partea opusa,respectiv catre femeia-sfanta. Vezi anumite anumite tari, de anumite religii. Cine stabileste insa buna masura? Astfel incat femeia sa fie atata barbat, astfel incat sa o faca si mai mult feminina, si tot atata curva incat nimeni sa nu poata sa-i spuna asa? Natura nu face altceva decat sa dea legi de adaptabilitate. Societatea insa ar trebui sa dea legile necesare si suficiente astfel incat adaptabilitatea sa fie cat mai usoara. Fara dureri, daca s-ar putea. Nu merg mai departe ca ma incurc. Si nu am nici argumente, si nici puncte de sprijin. Imi aduc aminte, in schimb, cand eram tanar, cum stateam pe malul unei mari. Visand, scriam cu un betisor, pe nisip, niste cuvinte frumoase, adresate unei fiinte, imaginare,mult indragite de mine. La un moment dat, cateva valurele, geloase, probabil, pe frumusetea cuvintelor, vin si le sterg. De atunci incerc sa mi le amintesc. Imposibil! Am incercat sa le inlocuiesc cu alte cuvinte si mai frumoase. Imposibil! Stau ascunse undeva in suflet. Poate si pentru faptul ca, daca le-as spune, n-ar mai fi tot atat de frumoase. Totusi, sfatuiesc pe cei care vor sa scrie ceva frumos fiintei dragi, sa scrie pe o stanca. Sa le incrusteze adanc in piatra. Sa tina o vesnicie. In semn de pretuire, iubire si respect. Cele mai frumoase ganduri pentru Ele!
- de toma:oare femeile musulmane stiu ce este libertatea?ele stiu ce inseamna 8 martie sau nici nu vor sa stie? la multi ani tututror femeilor!!!!!!!
