(Ediţie din arhivă) Anul 12, nr. 3852. Miercuri, 19 Septembrie 2007
RSS
-
Publicitate
-
Arhiva
Marimea textului: 
« Alte articole din categoria Opinii
Agenda publică
Şcoala - un paşaport mai bun
Opinii - Alin TEODORESCU(citeste alte articole de acelasi autor »)
Toate studiile moderne de sociologie arată că - în orice societate sau naţiune - educaţia este factorul principal, deşi nu unicul, pentru construirea unei vieţi individuale decente. Cu cât ai un nivel mai înalt de şcolarizare, cu atât şansele tale ca intrarea în piaţa muncii să se facă pe o poartă promiţătoare sunt mai mari. Sigur că există excepţii de geniu. Adversarii teoriei de mai sus, cei care pun preţ pe „şcoala vieţii“ şi pe experienţa personală, răspund imediat cu cazul lui Bill Gates, mulţi ani cel mai bogat om din lume, exmatriculat din facultate pentru că se ocupa de calculatoare, nu de examene. Dar Bill Gates este unul, unic, irepetabil. Pentru cei aproape patru milioane de elevi şi studenţi din România nu ar fi deloc atrăgător să ştie că şansa de a deveni Bill Gates, dacă pleci de la facultate, este mult mai mică decât şansa de a câştiga zece milioane de euro la Loteria Naţională. Excepţiile produc numai justificări personale, nu şi mecanisme sociale durabile.
Şi vine calculul statistic. România este un caz special în Europa, de multe decenii. România are cea mai scăzută pondere de persoane cu studii superioare în populaţia ocupată (respectiv cea care prestează o muncă, fie ea retribuită sau nu). Un milion de persoane au studii superioare în România din aproape opt milioane de persoane ocupate. Ceva mai mult de zece la sută. În Albania, proporţia este de 19%, în Rusia - de 22%, iar în SUA - de 24%. În ţările europene, cu excepţia Irlandei, sunt în jur de 20%. Irlanda este un caz special. Unele studii vorbesc de aproape 40% persoane cu studii superioare în totalul populaţiei ocupate. Astfel s-ar explica, de altfel, şi formidabila dezvoltare economică a acestei ţări, care în anii ’50 era printre cele mai sărace din Europa, iar acum se apropie - ca indicatori, nu ca volume - de grupul celor opt state dezvoltate.
Cauza situaţiei României este binecunoscută: reducerea locurilor din învăţământul superior în perioadele 1945-1965 şi 1980-1990. Aproape treizeci de ani ai secolului trecut studiile universitare au fost o raritate pentru populaţia României. Dacă îmi aduc aminte bine, în 1989 au fost primiţi în facultăţi numai o sută de mii de studenţi în anul I, mai puţin de 30% din totalul absolvenţilor de liceu ai acelui an. Pentru fiecare loc în facultăţi în anul 1989 s-au bătut patru tineri, pentru că oameni care nu reuşiseră cu un an-doi-trei înainte mai încercau o dată şi încă o dată, până reuşeau. La Drept erau 16-20 pe loc, la Electronică, Medicină, Arhitectură, Teatru, Educaţie Fizică se depăşeau uşor concurenţe de 30-35 de candidaţi pe un loc. Nu mai era o selecţie a valorilor, ci pur şi simplu o roată a norocului. Tineri excepţionali, cu media 9,50 la admitere, erau respinşi de sistem şi trimişi în funcţii birocratice, ruinătoare pentru destinul lor individual.
După 1990, lucrurile s-au mai schimbat în bine. A apărut învăţământul superior particular, s-au redus presiunile financiare asupra învăţământului superior de stat, au apărut oportunităţi de studiere în străinătate. Totuşi, între recensământul din 1992 şi cel din 2002 diferenţa este de numai 300 de mii de persoane cu studii superioare din totalul populaţiei ocupate. Au redus „producţia“ învăţământului superior emigraţia, pensionările anticipate, procentele mari de abandon şcolar în ultimii ani de facultate.
Situaţia stocului de învăţământ al populaţiei României este atât de specială în Uniunea Europeană, încât Comisia Europeană a hotărât ca sume foarte importante să fie alocate României pentru ceea ce se numeşte „educaţia adulţilor“: şcoli de scurtă durată, cursuri, seminarii, stagii de pregătire specializate care să compenseze într-un fel nivelul scăzut al anilor de şcoală. Problema este că şi aceste forme se adresează tot celor care au un nivel mai ridicat de şcolarizare. La cursurile de pregătire vin mai ales persoane cu studii medii şi superioare, mai rar cei cu studii gimnaziale (1,8 milioane), iar dintre cei cu 4 clase sau fără studii (peste 600 de mii de persoane), e greu să prinzi pe cineva la şcolarizare, chiar dacă oferi „casă, masă şi manuale“, cum se spune în domeniu.
Sigur că se poate trăi bine, chiar foarte bine, cu ani puţini de şcoală. Fiecare are câte un exemplu: un cioban practic analfabet care are miliarde în conturi (nici o asemănare cu viaţa reală, vă rog!) sau unul care abia a absolvit 4 clase, iar acum are magazine şi ateliere de tinichigerie. Dar acestea sunt doar cazuri, nu şi modele. Creşterea unei societăţi nu se face cu excepţii, ci cu volume. Dacă nu facem ceva pentru învăţământ, vom ajunge ca în situaţia acelor antreprenori tineri care săptămâna trecută îmi spuneau că au 1.000 de utilaje („mijloace fixe“), dar numai 300 de salariaţi - nu mai găsesc maiştri, tehnicieni, ingineri, contabili. Au însă o liotă de avocaţi care se ocupă de procesele cu clienţii, nemulţumiţi că lucrările contractate nu se fac la timp.
Şi vine calculul statistic. România este un caz special în Europa, de multe decenii. România are cea mai scăzută pondere de persoane cu studii superioare în populaţia ocupată (respectiv cea care prestează o muncă, fie ea retribuită sau nu). Un milion de persoane au studii superioare în România din aproape opt milioane de persoane ocupate. Ceva mai mult de zece la sută. În Albania, proporţia este de 19%, în Rusia - de 22%, iar în SUA - de 24%. În ţările europene, cu excepţia Irlandei, sunt în jur de 20%. Irlanda este un caz special. Unele studii vorbesc de aproape 40% persoane cu studii superioare în totalul populaţiei ocupate. Astfel s-ar explica, de altfel, şi formidabila dezvoltare economică a acestei ţări, care în anii ’50 era printre cele mai sărace din Europa, iar acum se apropie - ca indicatori, nu ca volume - de grupul celor opt state dezvoltate.
Cauza situaţiei României este binecunoscută: reducerea locurilor din învăţământul superior în perioadele 1945-1965 şi 1980-1990. Aproape treizeci de ani ai secolului trecut studiile universitare au fost o raritate pentru populaţia României. Dacă îmi aduc aminte bine, în 1989 au fost primiţi în facultăţi numai o sută de mii de studenţi în anul I, mai puţin de 30% din totalul absolvenţilor de liceu ai acelui an. Pentru fiecare loc în facultăţi în anul 1989 s-au bătut patru tineri, pentru că oameni care nu reuşiseră cu un an-doi-trei înainte mai încercau o dată şi încă o dată, până reuşeau. La Drept erau 16-20 pe loc, la Electronică, Medicină, Arhitectură, Teatru, Educaţie Fizică se depăşeau uşor concurenţe de 30-35 de candidaţi pe un loc. Nu mai era o selecţie a valorilor, ci pur şi simplu o roată a norocului. Tineri excepţionali, cu media 9,50 la admitere, erau respinşi de sistem şi trimişi în funcţii birocratice, ruinătoare pentru destinul lor individual.
După 1990, lucrurile s-au mai schimbat în bine. A apărut învăţământul superior particular, s-au redus presiunile financiare asupra învăţământului superior de stat, au apărut oportunităţi de studiere în străinătate. Totuşi, între recensământul din 1992 şi cel din 2002 diferenţa este de numai 300 de mii de persoane cu studii superioare din totalul populaţiei ocupate. Au redus „producţia“ învăţământului superior emigraţia, pensionările anticipate, procentele mari de abandon şcolar în ultimii ani de facultate.
Situaţia stocului de învăţământ al populaţiei României este atât de specială în Uniunea Europeană, încât Comisia Europeană a hotărât ca sume foarte importante să fie alocate României pentru ceea ce se numeşte „educaţia adulţilor“: şcoli de scurtă durată, cursuri, seminarii, stagii de pregătire specializate care să compenseze într-un fel nivelul scăzut al anilor de şcoală. Problema este că şi aceste forme se adresează tot celor care au un nivel mai ridicat de şcolarizare. La cursurile de pregătire vin mai ales persoane cu studii medii şi superioare, mai rar cei cu studii gimnaziale (1,8 milioane), iar dintre cei cu 4 clase sau fără studii (peste 600 de mii de persoane), e greu să prinzi pe cineva la şcolarizare, chiar dacă oferi „casă, masă şi manuale“, cum se spune în domeniu.
Sigur că se poate trăi bine, chiar foarte bine, cu ani puţini de şcoală. Fiecare are câte un exemplu: un cioban practic analfabet care are miliarde în conturi (nici o asemănare cu viaţa reală, vă rog!) sau unul care abia a absolvit 4 clase, iar acum are magazine şi ateliere de tinichigerie. Dar acestea sunt doar cazuri, nu şi modele. Creşterea unei societăţi nu se face cu excepţii, ci cu volume. Dacă nu facem ceva pentru învăţământ, vom ajunge ca în situaţia acelor antreprenori tineri care săptămâna trecută îmi spuneau că au 1.000 de utilaje („mijloace fixe“), dar numai 300 de salariaţi - nu mai găsesc maiştri, tehnicieni, ingineri, contabili. Au însă o liotă de avocaţi care se ocupă de procesele cu clienţii, nemulţumiţi că lucrările contractate nu se fac la timp.
Primeste zilnic prin e-mail cele mai importante stiri din Oltenia. Aboneaza-te acum la newsletter! »
Notează articolul.
Nota curentă: 3.7 din 7 voturi
Nota curentă: 3.7 din 7 voturi
Comentarii
Gazeta de Sud nu este responsabilă juridic pentru conținutul textelor de mai jos. Comentariile care conțin amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste nu sunt permise.
- de vitezomanu, gica:
"După 1990, lucrurile s-au mai schimbat în bine. A apărut învăţământul superior particular, s-au redus presiunile financiare asupra învăţământului superior de stat..." Acest argument nu e suficient pentru a demonstra cresterea nivelului de educatie. Faptul ca acum ai posibilitatea, contra unei sume de bani, sa fi student nu inseamna nimic. Multi dintre acesti studenti sunt studenti tocmai pentru a intra in posesia unui petec de hartie. Unii dintre ei au suficienti bani (ori ei ori sustinatorii lor) pentru a-si permite sa-i "investeasca" intr-o afacere care iti da dreptul sa te numesti "intelectual". Nu-i mai putin adevarat ca si printre cei de la "zi" sunt multi veniti in acelasi scop. Dar asta nu e numai vina lor. Cu toate aceste "investitii", situatia invatamantului universitar este una tragica. In primul rand este vina sistemului si a mentalitatiilor. Apoi putem vorbi de ce si cum se preda in facultate. De ex. in cazul facultatiilor tehnice, se spune ca in invatamant raman cei care nu au fost in stare sa-si gaseasca un loc de munca. Prea putine sunt facultatiile in care dupa absolvire ai sansa (din punct de vedere al pregatirii) unui loc de munca asigurat. Acel sistem hulit, comunist al repartitiilor se pare ca functioneaza foarte bine in multe state europene. Acolo studentul isi face practica, pe bune, intr-o firma, adica in "viata reala". Pentru a-si obtine diploma este obligat la un stagiu (care in unele cazuri poate avea si 2 ani) la fel, intr-o firma din domeniul in care se presupune ca va activa. Pe langa faptul ca astfel se aduc bani institutiei, respectivul are sansa de a se forma, de a capata experienta.Oare pe cand si la noi astfel de lucruri ??? Apoi, strict legat de partea practica din timpul studiilor, aceasta chiar se face. La noi, cum se stie foarte bine, nu exista dotari, nu prea exista interes din partea cadrelor didactice, si de ce sa nu recunoastem, nici din partea studentilor nu este foarte mult interes, etc, etc. Asta poate si din cauza ca, multi sunt convinsi ca, indiferent cat de mult isi dau interesul, ceea ce invata nu le va fi de folos in viitor. O alta practica des intalnita este "rezevarea" burselor de studiu externe anumitor persoane, multe din ele fara nici o legatura cu subiectul. Si ar mai fi multe de spus. Pana la urma scuze se pot gasi foarte usor si foarte multe. Poate ca toate astea nu sunt reale,nu au fost niciodata sau nu mai sunt. Ceea ce conteaza insa este ca acest domeniu vital este si a fost neglijat, nu exista, sau daca da, sunt foarte putine, strategiile de acordare a programei cu realitatea, de formare a tinerilor pentru un loc de munca si nu ca "intelectuali". - de I C from NY:D-le Teodorescu, Va admir curajul de a ataca o problema atat de snsibila, cum este Educatia, din punctul de vedere al statisticii. Inainte de '89, citeam intr-un jurnal , cum ca tara cu cel mai mare venit pe cap de locuitor era o mica tara araba, foarte bogata in petrol. Nu se spunea insa nimic despre faptul ca acel venit era in proportie de 99% la familia regala si restul la ceilalti. Statisticile sunt precum costumele de baie femeiesti.: descopera totul, dar acopera esentialul.
- de Termopan de Midia:Starea actuala a invatamantului, economiei si societatii romanesti sunt efectul a 10 ani de guvernare directa si 7 de guvernare indirecta a partidului cripto-comunist si mafiot PSD. Sunt rezultatul administarii tarii de catre baroni, contabili de la Legume-fructe ca Hrebenciuc, sau ca merceologul de la Bragadiru Vosganian, sculeri matriteri ca actualul prefect de Dolj. Sunt rezultatul legilor adoptate de diriguitori de legi ca inginerii (neingineri) Nicolicea (sef la comisia juridica) sau Orban (un an, atat, de experienta ca inginer, acum ministru la transporturi), parlamentari de 17 ani.Sunt rezultatul unor slugoi si activisti de partid ca Teodorescu ce a fost Sef al Cancelariei lui Bombo, ce se ocupa cu traficul de influenta ,politie politica si cultul personalitatii. Sun rezultatul actiunilor colegilor lui Razvan Teodorescu care a declarat ' ca politician poti sa fi cuuurva' si a colegelor lui Orban care a declarat ' cariera femeilor din politica trece prin patul sefilor de partide'. Este rezultatul unor rebuturi ajunse in functii de conducere si adminstrare a tarii. Este rezultatul Justitiei Corupte cu judecatori corupti, dinozauri comunisti si securisti , putrezi de bogati infratiti cu infractorii politici in jefuirea tarii.
- de elev-Craiova:"Scoala"nu ar trebui sa aiba"culoare politica.... Impart irea banilor pentru repararea scolilor si pentru dotari in functie de culoarea politica a primarilor,"promova rea"in functie a directorilor,inspect orilor scolari pe criterii politice,finantarea anumitor proiecte in functie de "culoarea vopselii"de pe gardul scolii,au indus si o stare de degradare morala in randul cadrelor didactice si disconfort in randul elevilor.In jurul alegerilor se face efectiv politica in scoli.Elevii sunt adusi cu grupul la diverse manifestari politice.Pana si educatia sexuala a tinerilor elevi are culoare politica(au fost impartite prezervative ale caror ambalaje purtau culorile anumitor partide-probabil pentru a se demonstra ca "politica este o curva")...Cinste lor!
- de Elena:Pentru Termopan ,Pentru ca ati comentat uneori postarile mele imi permit si eu astazi sa va comentez postarea si sa va spun ca in enumerarea de personaje negative pe care o faceti lipsesc cele dintr-un anumit partid probabil drag d-voastra Acolo n-ati gasit niciunul ,se poate ....??? Asta asa ca sa cred ca va voi trezi un mic semn de indoiala in ideile d-voastra pe care le prezentati ca judecati absolute.Las la o parte ca in enumerare d-voastra amestecati oameni de valori intelectuale diferite comparand ,fie si negativ ,capra cu varza.Observati exprimarea mea decenta nu asa cum ati facut d-voastra adesea folosind un limbaj care era la limita bunului...
- de Hitler:Autorul articolului de mai sus, flasnetarul ciocoilor noi, a auzit si el de invatamant ?! Devenea credibil daca scria despre barbut, smen, ciordit avutia nationala, banii mei ba, care-i problema, alea alea alea, pac pac pac, e super, etc. forme ale limbajului modern practicat cu succes de " intelectualitatea" actuala. Ce ne mai trebuie invatamant ?
- de mamucika di Germania:D-le Teodorescu, Irlanda incaseaza alaturi de Spania, Portugalia si Grecia, anual mai mult de 2/3 din "oala" UE si contribuie cu nici 1/3, ca de altfel si tarile de mai sus! De exemplu, cica "oala" UE insumeaza anual 100 miliarde Euro. Germania este singura tara care contribuie cu 50 miliarde Eoro anual in aceasta "oala"! Si asta incepind din 1956 si pina in prezent! Adica, cica bingo! Jumatate din "oala" Europei este finantata de Germania! Nu-i de mirare ca altii, fie ei irlandezi, spanioli, broscari si alte jigodii libidinoase isi construiesc autostrazi, palate, etc pe munca altora!!! Cei din urma, adica acesti "altora" = germanii, care produc CALITATE, multi intrebindu-se ce -o mai fi si asta, nu beneficiaza cu nici cel putin 1/3 di cit dau! Cica daca omul nu cunoaste "situatia" reala pe plan european, mai bine se informeaza si la urma...fabrica gogosi! Si cu zmoala! In ceea ce priveste invatamintul superior romanesc, lasa de dorit! Adica , mai explicit: inainte de anii '90 se mai invata ceva carte, asa cum imi aduc si eu bine aminte. Cica dupa "revolutie"(care?) , au aparut ca melcii dupa ploaie asa zisele "universisapi privatizate" unde poate "veni, vidi,vici" orice tufar, fie el/ea si de Venetia, "procurindu-si" cica diploma de "tren"( ce-o mai fi si asta?), acestia fiind "pregatiti" de "profesori" emeriti in....se stie bine in ce. Mentalitatea romanului (trebuie!) se va schimba cu timpul ( care epoca?) si disciplina se invata! Asta necesita ...generatii! Ptr. dl. Gica : D-ta afirmi de un sistem de repartitii al "stagiarilor"( ce sint si astia? notiune disparuta) in unele tari europene. De care tari? Comuniste, poate? Din cite stiu, nu prea mai exista tari comuniste in Europa. Fi mai explicit, te rog. Iar d-ta d-le. Termopan, pe viitor nu mai scrie asa "necomestibil", caci ADEVARUL doare! Cica ii enervezi pe altii. Tot asa!
- de Florentin:Mamucika, am observat ca pui sub semnul intrebarii Revolutia din 1989 si gresesti. Daca nu am fi scapat de comunism, atunci as mai fi zis… Iar faptul ca Romania este membra a Uniunii Europene poate fi inteles si ca o recunoastere a legitimitatii felului in care s-a trecut de la comunism la capitalism. Lovitura de stat a vizat doar executarea lui Ceausescu –ceea ce a reusit- si ramanerea la comunismul cu fata umana sau neocomunism - lucru care sub presiunea maselor nu s-a intamplat. Deci in final tot revolutie a fost. Nu ne-ar fi primit in UE ca tara cu conducatori autoinstaurati prin lovitura de stat. Ca fanaticii comunisti au mai ramas ani buni de zile prin anumite functii si oligarhii au dus o politica de pauperizare a poporului vizand o utopica intoarcere la trecut e altceva. Asta nu inseamna ca s-a furat revolutia.
- de Florentin:Mamucika, a fost schimbat un sistem sub presiunea maselor si asta se cheama revolutie. Au iesit oameni in strada si nu poti sa negi asta.
- de mamucika di Germania:Ptr. pos. 8 si 9: credeam, as acum afirmi tu, ca urmaresti emisiunile tv. internationale, unde in afara de emisiuni ptr. copii, poti urmarii, daca intr-adevar ai dorinta de a mai afla niscai adevar si despre ceea ce in massmedia romana, datorita "catifelatilor", nu se poate afla. Chiar asa de copilandru naiv si credibil poti mai fi? Cum poti interpreta aderarea Romaniei in UE, datorita trecerii ei de la comunism la "epoca de jungla"? Care capilalism ( ce inseamna capitalism?)? Integrarea "acestora" ( aici facind parte si alte "tari cilivizate" si cu o "economie puternica") are alte motive, de exemplu geografic, asa cum s-a intimplat cu grecii, cu cipriotii, cu maltezii, cu portughezii, etc si nicidecum crezind, asa cum pretind si acestia, ca sint "tari smecheri si economici". A fabrica brinza si a produce lapte, nu inseamna a avea economie! Cica " lasa domle', nu stie sa vorbeste si nici gindieste".Hai s-auzim de bine!
- de vitezomanu, gica:pentru 7: Exemplu la care m-am gandit cand am scris este Franta. Cel putin pentru domeniul, asa zis tehnic, practica (de la sfarsitul fiecarui an de la noi) se face intr-o firma, pe care o poti alege urmand apoi sa fi acceptat sau nu. Apoi, perioada de pregatire a proiectului de diploma, care la noi este asa cum este, se desfasoara, la fel, intr-o firma unde se presupune ca-ti definitivezi specializarea din timpul studiilor. In functie de specializare si de tipul stagiului acesta poate dura si 2 ani. De regula, firma care te primeste plateste facultatii o anumita suma de bani, si functie de patron, si studentul respectiv este remunerat. Apoi, din cate stiu, si banalele cursuri de (re-)formare profesionala se inchieie tot printr-o astfel de perioada de practica. In ceea ce ne priveste, practica "stagiilor" nu a disparut de tot nici la noi. Cel putin la medicina si arhitectura este obligatorie. In alta oridine de idei nu am sustinut nici un moment ca, odata ce ai facut "stagiul" intr-o firma, in mod cert o sa fi si angajat. Dar totusi il consider un avantaj.
- de Gorg:Uite cine vorbeste de invatamint, un "spalacit de Dimbovita"care se crede si smecher.
- de Florentin:Pt. poz. 10: Mamucika, de data aceasta iti dau drepate. Romania are o economie slaba, dar integrarea noastra in UE a fost o decizie politica, nu una economica. Si mai e adevara ca pana acum la noi nu a fost capitalism. Poate abia de acum inainte... De data aceasta iti dau dreptate.
- de mamucika di Germania:Ptr.poz. 13: Dar ce-am vrut eu a interpreta in textul meu mai sus, prin " di punct de vedere geografic"? Exact! Politic! Bravo!
