Conform Mediafax, surse din cadrul Oficiului Român pentru Adoptii declara ca statul român nu mai are nici o veste despre cei 1.153 de copii români infiati in strainatate intre anii 1997-2001 si nici despre alti 175 de copii a caror adoptie internationala a fost aprobata prin memorandum, in perioada 2001-2003. Cei mai multi copii români carora li s-a pierdut urma sunt adoptati in SUA, singura tara care nu a semnat Conventia de la Haga, ce impune organizatiilor private care deruleaza activitati in domeniul adoptiei internationale sa trimita periodic rapoarte postadoptie, cu privire la evolutia minorilor dati in grija parintilor adoptivi. Organizatiile americane specializate in adoptii internationale nu au remis României nici un raport despre cei 491 de minori români care au fost adoptati de familii din Statele Unite. Alaturi de SUA, in aceeasi atitudine de dispret fata de tara-mama a copiilor români adoptati, se afla Italia si Grecia, care nu au transmis nici o informatie, incalcând Conventia de la Haga, despre soarta celor 326 de copii români adoptati in aceste tari. Atunci când se primesc rapoarte, acestea sunt in multe situatii contrafacute, pline de minciuni, prezentând o situatie de vis despre copiii români adoptati, copii care, in realitate, sunt fie maltratati ori abuzati de parintii adoptivi, fie nu se mai afla in locatia unde oficial au fost infiati, necunoscându-se locul real de resedinta.
Intr-un astfel de context, 33 de organizatii care se ocupa de adoptiile internationale, cu sediul in România, au avut nesimtirea sa solicite intr-un articol publicat saptamâna trecuta de Financial Times reluarea adoptiilor internationale de catre statul român. Articolul – un advertorial, adica un articol platit cu o suma de aproximativ 60.000 de lire sterline pe aparitie – este plin de calomnii la adresa sistemului de protectie a copilului din România. Multe dintre organizatiile protestatare sunt, de fapt, adevarate firme specializate in a transforma adoptia internationala intr-o afacere deosebit de profitabila speculând la maxim saracia si situatia nenorocita in care se afla copilul dat spre adoptie, precum si disperarea familiilor fara copii din tarile bogate.
Baroneasa Emma Nicholson, femeia de exceptie care a stopat activitatea mafiei adoptiilor din România, impunându-se nu numai in fata camorrei de partid de la noi, ci si a unor retele internationale de traficanti de copii, prietena loiala si severa a României, a protestat public impotriva articolului mercenar, adresând ziarului respectiv o scrisoare deschisa prin care dezminte ferm si argumentat calomniile pe care le sustin cele 33 de organizatii, demonstrând ca obiectivul acestei campanii proadoptii nu este altul decât acela de a relansa o afacere deosebit de profitabila pentru anumite cercuri de interese. Un protest asemanator a inaintat si Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului.
Copiii nostri sunt viitorul nostru – o afirmatie care poate ne suna patriotard pentru ca a fost folosita de prea multe ori in tonalitati false, demagogice. Totusi, acesta este adevarul, fara copiii nostri nu avem viitor ca neam. Un popor care nu este capabil sa-si creasca orfanii este un popor condamnat la moarte. Nici in cele mai crunte vremuri din istoria noastra nu ne-am lasat copiii orfani sau saraci in voia strainilor, intotdeauna s-a mai gasit o bucatica de pâine si pentru familia saraca si cu multi copii, si pentru orfanul satului… In lume exista popoare care au uitat ce inseamna a intemeia o familie, familia cea lasata de Dumnezeu ca tainica unire intre barbat si femeie intru zamislirea de prunci, iar pentru aceasta uitare pacatoasa au primit pedeapsa imposibilitatii de a naste copii, de a avea urmasi. Copiii nostri orfani, copiii nostri saraci sunt cautati de aceste popoare pentru ca noi avem copii frumosi, copii sanatosi, copii inteligenti, copii cuminti. Strainii ne pot lua averea pamântului tarii, au facut aceasta de sute de ani si totusi nu am saracit, strainii ne pot aduce in dar cutia otravita a Pandorei falselor valori de viata, ne vom pastra in adâncul sufletului credinta noastra, strainii ne pot face si mult bine, si mult rau. Ceea ce strainii nu trebuie sa ne mai faca vreodata este sa ne fure cu viclenie copiii.
Inainte vreme, aveam in coasta pe turcii otomani care ne rapeau copiii pentru a-i imbraca in haina de ienicer, sortindu-i deopotriva mortii sufletesti si mortii trupesti in numele unei credinte pagâne. In zilele de acum, avem a ne impotrivi altor pagâni, traficantii adoptiilor internationale. Cred ca românii mei isi pot ocroti singuri orfanii, oricâta saracie ar bântui prin tara.
Avem copii minunati! Am avut inca o data dovada la sfârsitul saptamânii trecute când am fost martorul unui eveniment unicat, o revarsare de tinerete si bucurie adusa in Craiova, intr-o parohie saraca, dar nu uitata de Dumnezeu, de aproape o suta de tineri reprezentanti ai grupurilor parohiale de tineret si organizatiilor de tineret crestin-ortodoxe craiovene. In parohia Brândusa, nume de floare pentru o parohie de cartier sarac, un grup de tineri cu numele generic „Toti Sfintii“ a ales sa lupte cu intunericul ce cuprinde lumea – adica prin bucurie, prin marturisirea vesela, luminoasa, fericita a Cuvântului lui Hristos, si nu prin predici posomorâte, ipocrite si semidocte. Timp de doua zile, acesti o suta de tineri s-au rugat, alaturi de preotii si mitropolitul lor, au dezbatut cu tinereasca si naiva seriozitate daca poate fi Biserica un mod de viata, au cântat, au glumit, au râs, au mâncat, au lucrat impreuna… Sa nu credeti ca tinerii despre care va scriu sunt altfel decât copiii vostri. Si ei merg la liceu ori la facultate, si lor le place sa petreaca ore in sir in fata calculatorului, navigând pe internet, si ei mai merg uneori la câte o discoteca, si ei cunosc saracia acasa, poate ca unii sunt si orfani ori cu suferinte trupesti, si ei cunosc ispitele si pacatele tineretii… Numitorul lor comun este ca au inteles ca a fi român inseamna a fi crestin, iar a fi crestin inseamna si a purta crucea neamului tau, asa cum este el, mai bun sau mai rau, neam drumet in calea strainilor, mereu incercat cu necazuri de acestia, dar niciodata uitat de Dumnezeu.
Avem copii minunati, chiar daca multi dintre ei sunt saraci, sunt orfani ori sunt aruncati in iadul irosirii tineretii de nepasarea celor care ne conduc. Deci, sa nu uitam, copiii nostri sunt drumul nostru catre Dumnezeu…
