Gripa aviara a aratat multe lucruri. Intâi de toate ca nu suntem pregatiti sa facem fata unor incercari de proportii. Iernile grele blocheaza orasele, soselele, tara este paralizata. Vorba lui Basescu, „iarna nu-i ca vara“. Am avut doua rânduri de inundatii si am vazut ce s-a intâmplat. Sate, câmpuri devastate, fara sa existe din partea autoritatilor capacitatea de a riposta, de a se alarma la timp, de a lua masuri pentru diminuarea pagubelor. Am descoperit ca nu exista diguri si, chiar acolo unde s-au bagat bani sa se construiasca, au fost prost executate, s-a furat, unii mai intreprinzatori si-au facut case cu materialul destinat protejarii avutului oamenilor. Nu stiu nici pâna in ziua de azi sa fi suferit cineva vreo consecinta. Suntem prea slabi sa facem dreptate. Ne aratam slabi si in fata naturii. Decenii am incercat sa o sfidam, am facut nenumarate prostii si când a venit vremea, natura s-a razbunat. Daca mai avem douatrei primaveri de astea, ce se alege de tara asta? E greu de stiut. Pagubele depasesc capacitatea bugetului de a le resorbi. A pogorât gripa aviara peste noi si ne trezim din nou descoperiti. Guvernul este dat peste cap, ca sa nu mai zic de administratia locala cu totul bezmetica, absenta, privind neputincioasa spre Palatul Victoria. Primarii stau pe la cârciumi sau sunt prin strainatate. Abia aflasem ca am stins ultimul focar, puteam sa exportam din nou zburatoare si ne trezim coplesiti de vesti proaste. Ca intr-un razboi, virusii au invadat si Capitala. Parca vedem guvernul plecat in bejenie sa se puna la adapost, cum a facut in decembrie 1916, când s-a retras la Iasi, din fata trupelor feldmaresalului Mackensen. Imaginile TV sunt cu totul halucinante. Sosele blocate, fiinte care arata ca niste extraterestri, peste tot cu pompele si stropitorile lor ca niste aruncatoare de flacari. Arata ca tovii aceia care incercau sa izoleze Cernobâlul luptând cu Necuratul. Sosele blocate, circulatia deviata sute de kilometri, jandarmi, carantina peste sate si orase, sute de mii de pasari eutanasiate si arse. Ba si Bucurestiul se vede in diferite zone izolat. Panica peste tot, un climat de poveste, apocaliptic as spune. Sigur, televiziunile exagereaza, ne baga in sperieti, ca sa isi mareasca audienta. Catastrofele politico-militare, atentatele, terorismul, loviturile de stat, razboaiele, ca si dezastrele naturale, inundatiile, cutremurele, uraganele, epidemiile sunt marea lor bucurie. Acum se fac marile afaceri, creste valoarea punctului de rating. Mass-media se joaca acum cu nervii oamenilor, cu frica si vulnerabilitatile lor. Orice veste proasta aici este o veste buna.
Dar problema ramâne problema. Am descoperit cu aceasta trista ocazie cum sta in realitate România. Ce se intâmpla prin satele uitate de Dumnezeu, cum locuiesc oamenii, cum traiesc ei, cât suntem de saraci. Daca nu am fi avut nenorocirile astea pe cap, poate nu am fi aflat niciodata. Asa, aproape toata România a fost expusa, supraexpusa pe micile ecrane. Ministrii, politicienii au luat cunostinta cu situatia reala. Discursurile triumfaliste au amutit brusc. Si sper sa nu reinceapa. Este o Românie pe care nu mai poti sa o ignori. Problema nu este daca demisioneaza sau nu Flutur, ci ca locuintele românilor sunt din chirpici si paianta, ca nu avem drumuri etc. Ca oamenii traiesc pur si simplu sub limita de subzistenta. Ca legile nu se respecta, ca ne-am scufundat sub coruptie si tembelism. Altfel cum ne-am explica, de fapt, ce s-a intâmplat la fermele din Codlea? „Inconstienta criminala“ a patronilor, a medicilor veterinari, a autoritatilor sanitare din judet? Este un caz pe care il banuiesc departe de a fi singular. E ziua când trebuie autoritatea – zdruncinata cum e – statului, justitiei, sa se manifeste… Si-asa inghite lacom banii contribuabililor. Cât despre adevarurile relevate de aceasta noua criza, vom mai avea ocazia sa vorbim…
