Vara cad guvernele. Si uite ca vara repede, repede se instaleaza. Pâna si ploile nu mai sunt cele de altadata. Cum vine sezonul vacantelor, un frison traverseaza cercurile politice. Fireste, lumea se asteapta sa cada guvernul. Si anul trecut a fost un scenariu dupa care Tariceanu isi dadea demisia si se organizau alegeri anticipate. Chestia era ca nu se ajungea la alegeri anticipate, pontul era sa demisioneze Tariceanu si sa fie inlocuit. Totul s-ar fi oprit aici. Tariceanu, imprudent, naiv, a apucat sa promita ca va demisiona, si asta in public. Abia apoi si-a dat seama care era tarasenia: ca se urmarea doar capul lui. Urma alt premier, mai aproape de Basescu: Theodor Stolojan. Si atunci, ca si azi, s-a reactivat, s-a prezentat la partid. Mirare, liberalii l-au respins. Obiectia pe care i-au facut-o a fost dubla: 1) ca i-a lasat la greu in campania electorala si 2) ca vrea sa aserveasca PNL presedintelui Basescu. In morisca asta a cazut si Mona Musca, altfel politician profesionist, atent la jocul care se face. In plus, initiata in secretele zeilor. A crezut ca Basescu va fi câstigatorul combinatiei, si ca guvernul va cadea. Dar lovitura de palat a esuat. Atunci, scenariul s-a incheiat brusc când Tariceanu a renuntat sa mai demisioneze. A pierdut puncte in sondaje la capitolul incredere, dar stabilitatea politica a fost asigurata pentru inca un an. Doua treimi din populatie nu doreste alegeri anticipate. Mona Musca si-a dat demisia din guvern si din functia din partid. Iar Stolojan s-a intors fara glorie la Cotroceni pentru a disparea iar din viata politica. A urmat un an de conflicte intre Palatele Cotroceni si Victoria, care au alimentat copios zvonurile, presa, opinia publica. Si, mai ales, au slabit coalitia, alianta, guvernul, dar si pe Basescu.
Si vara asta, la moda sunt scenariile & basmele. Se zice ca, dupa raportul de tara, Basescu vine la Bucuresti cu forte proaspete, gata de lupta finala. Gata sa il termine pe Tariceanu. Primul gând este de a-l inlocui cu Stolojan. Cum liberalii sunt reticenti fata de el, se poate incerca formula cu Mona Musca, izolata acum in partid, sau cu Flutur, care are ceva mai multi aderenti. Daca vrea sa il alunge pe Tariceanu, are nevoie de motiune de cenzura reusita. PSD a mers la mutarea asta fie de capul lui, asa, sa faca opozitie, fie instigat chiar de Basescu, care i-ar tine in sah pe liderii social-democrati cu serviciile si Parchetul. Pentru ca altfel nu ar avea interes pentru o criza politica atâta vreme cât nu sunt pregatiti de alegeri, având destule probleme interne. De aici la declaratia de colaborare cu PRM nu e decât un pas, facut chiar de Geoana. Ca ar exista o intelegere intre Cotroceni si Geoana & Mitrea, la care s-ar adauga Vadim Tudor, ar fi de presupus, daca am crede in basme despre conspiratii. Motiunea ar fi votata pe blat si de PD, instruit mai demult de Basescu sa ingroape guvernul si sa o rupa cu liberalii, in formula condusa de Tariceanu. Intre timp, ca din intâmplare, a iesit si Theodor Stolojan – premierul de rezerva. Aici sunt doua variante. PNL se scindeaza. Unii ii vor urma pe Stolojan, Musca, Turcan, Boureanu,Stoica. Ei s-ar uni cu democratii intr-un partid popular-liberal. Restul ar ramâne PNL. Cât vor reusi sa rupa? Aceasta este intrebarea. Mutarea va fi mai ampla daca gruparea ramâne la guvern si oportunistii vor parasi barca. Daca PNL nu se sparge, avem fie un guvern minoritar, sustinut de PSD si PRM, fie o alianta pe fata PD-PSD, iar liberalii trec in opozitie. (Lucrul cel mai bun pentru ei in asemenea imprejurari). Mai exista si varianta tot cu un guvern minoritar, dar facut de PNL, sustinut tacit de celelalte partide, inclusiv PD. Proasta, dupa parerea mea. Miezul chestiunii este daca PNL se sparge sau nu. Oricum, in caz de motiune de cenzura reusita, PNL il va propune tot pe Tariceanu ca premier. Si ne ducem spre alegeri anticipate. Inainte de 1 ianuarie 2007 ar fi riscant – ca sa nu zic chiar o nebunie. Dar politicienii nu au multa minte, asta o stim. Se lasa usor orbiti de pasiuni, antipatii, resentimente.
