Acalmia din politica bucuresteana din ultima vreme nu trebuie sa insele pe nimeni. Asteptarea ca in gara a trenului sau a noutatilor o datoram „raportului de tara“ pâna la care mai avem atât de putin. O tara intreaga cu rasuflarea la gura. Stim bine cât de multe lucruri depind de ce scrie acolo. In fond, actuala coalitie si-a pus totul in acest cos, intram sau nu intram la 1 ianuarie 2007? Daca raportul e prost sau e prea impodobit cu clauze de salvgardare nu e bine deloc. Poate da peste noi o monitorizare, pe la capitolele sensibile, unde am ramas repetenti… Dar daca vom fi amânati? Asa, cam pâna in 2008 sau, mai rau, pâna in 2009 sau 2010. S-ar putea in acest caz ca valul largirii UE sa dispara in nisip si sa ne trezim pe dinafara… Euroscepticii s-ar putea inmulti sub presiunile venite de pe alte continente, pe criza petrolului, pe reactia contabiliceasca negativa a unor populatii care se intreaba de ce sa pompeze atâtia bani frantuzu’ si neamtu’ pentru altii? Cum am fi si noi românii? Ca ii costa al dracului de tare. Ultima distractie, când zece state au patruns la gramada in UE, a cam golit portofelele contribuabilului si a risipit multe iluzii. Asa ca nu avem incotro, e neaparata nevoie sa intram acum, la 1 ianuarie, si nu mai târziu, ca s-ar putea sa avem surprize. In mare, toate partidele sunt de acord cu asta. Pâna si România Mare, care era de asteptat sa aiba un discurs anti-UE, s-a potolit si a luat o linie pro Bruxelles.
Dar nu trebuie sa ne imaginam ca e pace intre liderii nostri politici, daca in presa nu mai apar injuraturi reciproce, acuzatii care mai de care mai negre, daca nimeni nu se repede la beregata vecinului. Sa vedeti dupa raportul de tara ce spectacol, ce focuri de artificii, ce show!!!… Pâna atunci nu trebuie sa ne grabim cu concluziile. Sa nu ne inchipuim ca lumea politica hiberneaza. A fost Pastele, a fost 1 Mai muncitoresc…
Familionul, mititeii, mielul, ouale rosii, vinul, iarba verde, week-end-uri prelungite, o fericire. Românul a tras pe dreapta si nu mai munceste. Se simte bine dupa postul prelungit. Dupa scandalurile care s-au tinut lant anul asta. In plus, lumea politica, obosita, scindata, fara miza de fapt, a inteles ca nu trebuie sa se agite deocamdata prea tare. Ca atacurile vehemente ale Cotroceniului, iesirile xenofobe ale lui Vadim, agitatia de strada instrumentata de PSD sau alte asemenea chermese nu ne fac bine la Bruxelles. Trebuie sa pastram linistea ca sa isi scrie expertii raportul. Si sa fie si bun pentru România. Asta e mai important ca orice. Disputele ramân in culise. Liderii PD se intâlnesc undeva discret cu liderii PSD. Pun din vreme de o coalitie, care sa lase PNL in ofsaid. Cât de curând nu stim. Poate chiar dupa raportul de tara, dar mai probabil dupa 1 ianuarie 2007. Liberalii au alte planuri. Unii dintre ei cred ca actuala formula de guvern cu Tariceanu premier va rezista pâna la alegeri, altii cred ca nu va reusi sa se mentina. Mai realist ar fi insa ca PNL in ianuarie 2007 sa anunte el insusi ca se retrage de la guvernare, de vreme ce si-a atins obiectivul. Va fi momentul cel mai de sus. E bine – ca si in sport – sa stii când sa te retragi. Un PNL in opozitie va veni foarte bine la alegerile din 2008, când va putea veni cu alt program in fata electoratului. Un guvern minoritar PD sau unul PD/PSD nu ar fi neaparat rau. Dar lucrurile s-ar aseza mai firesc in matca lor. Divergentele dintre democrati si liberali nu se produc numai din cauza lui Basescu – cum isi imagineaza unii -, ci au drept cauza interese, viziuni diferite. Radacina comuna FSN poate asigura o coerenta mai mare unei guvernari PSD/PD. Contactele exista si sunt serioase. Se analizeaza o asemenea formula. Nu stim la ce concluzie vor ajunge Boc, Videanu, Geoana si Mitrea. Dar nu mai e mult…
