Lansind cota unica de impozitare la 1 ianuarie 2005, guvernul si-a aprins paie in cap. De atunci nu face decit sa adune mortii de pe un cimp nesfirsit de batalie. Primeste o lovitura dupa alta si raspunde uneori cu contraatacuri taioase. Ia masuri drastice, creste impozitele, taxele. Incearca sa umple cum poate golul aparut in buget o data cu gestul curajos. Guvernul are urmaritori dificili, pretentiosi, FMI, Banca Mondiala, Bruxellesul, care nu inteleg socurile si zigzagurile. Vrea o integrare accelerata, dar liniara. Acum au ajuns sa spuna ca reforma româneasca merge prea repede. A nu se uita ca sint restante de 15 ani de achitat, ca avem ramineri in urma cam peste tot. Guvernul Nastase a negociat cam din virful buzelor, indecis. S-a intrebat cam mult daca trebuie sau nu sa ne integram in UE. A folosit mai ales tactici de cacealma. Apoi cind in sfirsit a observat ca nu are incotro si destinul nostru este Uniunea Europeana, a semnat hirtiile ce i s-au pus sub nas cam ca primarul, fara sa se uite la ce ne obligam. Acum guvernul are de achitat o gramada de angarale, pe care nu le-a negociat el, dar trebuie sa o faca, indiferent ca ii place sau nu. De aici a rezultat un fel de furie, de agitatie, de febrilitate care da impresia ca guvernul se grabeste prea tare si mai ales ca nu prea stie ce face. Unii spun ca e o anume inconstienta in toata aceasta agitatie dimboviteana de inceput de guvernare, dar ca o sa le treaca excelentelor lor, cind se vor mai intelepti si se vor mai freca putin de fotoliile ministeriale. Nu mai spun ca deja circula un zvon persistent de remaniere.
Videanu pleaca la Primaria Bucuresti. Si altii pleaca, dar nu se stie unde. Monica Macovei si Ionut Popescu au suparat prea multa lume sus-pusa, cu parale multe si influenta politica, si ar fi pusi pe o lista neagra. Sint insa alte schimbari care de data asta prind bine. Din cauza asta ma tem ca o sa auzim si ca acesti ministri intra in dizgratie, daca o tin tot asa. Bate vintul schimbarii prin agricultura, unde Flutur face curatenie. La Interne si Ordine publica, Blaga a devenit „generalohtonul“, adica „mincatorul de generali“. Ungureanu a trecut si el la pensionari, inlocuiri, aduce singe proaspat. Fireste, se vor revolta niste structuri securiste, dar Ungureanu s-ar putea sa isi salveze fotoliul si sa faca si schimbari la Externe, unde cimitirul elefantilor ar trebui trimis urgent la reforma.
Sigur ca furtuna asta care s-a iscat da nastere la reactii si contrareactii. Cele mai slabe, paradoxal, vin din zona PSD. Si aici este totusi multa, multa agitatie. PSD-ul are prea multe probleme interne ca sa faca opozitie adevarata. Pina la congresul din aprilie, nu va misca in front. Aici situatia se deterioreaza cu fiecare zi. Rivalitatile tind sa arunce partidul in aer. Tinerii se vad inlaturati de propunerea sustinuta de Iliescu ca sa se acorde mai mult credit vechimii, in raport cu competenta si noul. Iliescu vrea sa se inconjoare de veterani pentru a controla partidul. Ce va fi PSD in 2008, e de vazut… Care va fi reactia generatiei mijlocii, Geoana, Rus, Dincu, Puscas, Diaconescu, a tinerilor, Ponta etc. ? In plus, in ultimele zile, mai multi lideri isi anunta candidatura la functiile de virf. Cine il va concura pe Iliescu? Dar pe Nastase? Cine va fi secretarul general? Vor fi si cinci-sapte vicepresedinti. Aici isi anunta pretentiile Talpes, Mitrea, Dan Ioan Popescu, Oprescu… Tarita se incinge, nu va fi un congres linistit. PSD va trebui sa iasa din congres pregatit pentru anul 2008, nu pentru anul 2000. Asta e problema esentiala. Daca PSD va iesi cu dinozaurii in fata, la prezidiu, ei va trebui mutati intr-un centru de asistenta pentru batrini, numai buni sa isi scrie memoriile. Dar se pare ca unii nu doresc decit sa fie in ierarhia partidului, au, nu au treaba. Ce ar face acolo, si la ce bun, nu le trece prin cap. Agitatia continua, tensiunile cresc si buba se va sparge abia in aprilie. Cam la vremea cind guvernul va semna tratatul de aderare cu Uniunea Europeana. Fiecare cu treaba lui…
