Misterul monumentului de la Stonehenge pare să se adâncească şi mai mult, pe măsură ce arheologii descoperă noi informaţii despre acest complex, informează descoperă.ro. Analizând compoziţia pietrelor mai mici de la Stonehenge, cercetătorii au aflat că toate provin din Dealurile Preseli, din Ţara Galilor. Este vorba de o zonă aflată la o distanţă de 3 km de locul care fusese considerat până acum sursa acestor pietre.
Prin urmare, rocile nu ar fi putut fi transportate pe plute, pe canalul Bristol, cum credeau iniţial experţii. Fiecare piatră analizată cântăreşte aproape trei tone.
Deocamdată, istoricii nu ştiu cum au fost transportate, acum 4.000 de ani, pe o distanţă de aproximativ 250 km, din Ţara Galilor la Wiltshire, unde a fost construit Stonehenge.
„Ne întrebăm cum şi de ce au fost deplasate aceste pietre“, spune Richard Bevins, de la Muzeul Naţional din Ţara Galilor, cel care a condus noua cercetare.
Unii specialişti cred că pietrele au fost deplasate pe gheaţă, iar alţii că au fost rostogolite în jos pe deal şi apoi transportate pe plute, pe canalul Bristol.
Dezbaterile continuă, dar, cu datele pe care le au în prezent, istoricii nu pot fi siguri de nimic, pot doar susţine anumite teorii. Iar zona de unde au fost aduse pietrele a fost localizată în decursul timpului în regiuni diferite.
Loc pentru petreceri
şi rugăciuni
Arheologii care au făcut săpături la Amesbury, lângă Stonehenge, au aflat noi informaţii despre acest loc, care este declarat oficial cea mai veche aşezare locuită din Marea Britanie. Noile vestigii descoperite la Amesbury arată că această zonă a fost locuită încă din anul 8.820 î.e.n. Oasele de animale găsite aici au demonstrat că locul era folosit pentru adevărate festinuri. Monumentul de la Stonehenge datează din jurul anilor 2.500-3.000 î.e.n, fiind deci mult mai recent decât restul aşezării.
Când a fost construit, regiunea era deja locuită permanent de foarte mult timp, precizează cercetătorul David Jacques.
Mai mult, arheologii şi-au dat seama că primul monument de aici a fost construit de vechii britanici, nu de triburi venite din Europa. Aceşti oameni locuiau în apropiere, iar la Stonehenge se rugau.
Înainte de a fi ridicate uriaşele pietre care pot fi şi acum admirate, în locul lor erau amplasaţi pini masivi, care marcau locul unde oamenii se rugau, iar acest edificiu a fost construit în jurul anului 6.590 î.e.n.
Enigma rocilor sonice
Autorii unui studiu recent afirmă, pe de altă parte, că Stonehenge era un „centru preistoric pentru muzică rock“. Aceştia au constatat că pietrele din care este compus acest complex renumit emit sunete asemănătoare acelora scoase de clopote, tobe şi gonguri. Potrivit cercetătorilor de la Royal College of Art din Londra, unele dintre menhirele de la Stonhenge scot sunete asemănătoare celor emise de clopote, tobe şi gonguri – atunci când sunt folosite ca instrumente muzicale sau când sunt lovite cu ciocane.
Arheologii, care au dorit dintotdeauna să cunoască motivul pentru care oamenii din Epoca de piatră au transportat acele „pietre albastre“ pe o distanţă de 320 km, de pe Dealurile Preseli din comitatul Pembrokshire, din sud-vestul Ţării Galilor până la Stonehenge, cred că descoperirea lor ar putea fi o explicaţie plauzibilă.
Acele „roci sonice“ ar fi putut fi special alese pentru „energia lor acustică“, întrucât ele pot să emită o mare varietate de sunete, de la cele metalice până la cele cu tentă „lemnoasă“, într-o multitudine de note muzicale. Multe dintre rocile din formaţiunea Carn Menyn de pe Dealurile Preseli produc sunete metalice atunci când sunt lovite uşor cu ciocane mici din piatră. Aceste roci sonice, muzicale, mai sunt cunoscute sub denumirile de „pietre cântătoare“ sau „litofone“. El consideră că „pietrele cântătoare“ au existat în număr mare în regiunea Dealurilor Preseli şi că acesta este motivul pentru care, în acea regiune, există atât de multe monumente neolitice. Sunetele produse de acele roci îi făceau pe oamenii din Epoca de piatră să considere că acele situri erau sacre.
