Cele mai multe dintre femei nu sunt mulţumite de propria imagine. În limbajul de specialitate, atelofobia reprezintă frica de imperfecţiune
şi este o „tulburare“, care pare să fie tot mai prezentă în rândul femeilor moderne.
Atelofobia sau teama de imperfecţiune provine de la „atelos“, care înseamnă „imperfect“, şi „phobia“, care înseamnă „fobie“, şi este o tulburare care face parte din gama tulburărilor obsesiv-compulsive. Această fobie pare să afecteze tot mai multe dintre femeile moderne, care, atunci când se privesc în oglindă, au o imagine distorsionată despre propria persoană. De multe ori, această impresie este sursa multor probleme psihologice, iar doamnele afectate pur şi simplu nu îşi pot accepta propria imagine. De altfel, este bine ştiut că multe femei nu sunt mulţumite de propriul aspect, iar acest lucru este demonstrat şi de un sondaj dat publicităţii de cotidianul italian La Stampa, în ediţia sa on-line. 82 la sută dintre doamnele intervievate nu se simt frumoase, iar 35 la sută ar schimba mai mult de un lucru la propria persoană. Aceste nemulţumiri sunt generate de o teamă care le macină şi ajunge chiar să le afecteze viaţa cotidiană. Acest sindrom al imperfecţiunii se manifestă cu simptome mai mult sau mai puţin evidente, care variază de la nemulţumirea faţă de sine şi de propriul corp şi până la sentimentul de excludere din colectivitate şi de incapacitate de a se ridica la înălţimea situaţiei. Printre altele, această teamă generează o situaţie în care femeia începe să aibă o percepţie falsă a imaginii pe care o vede în oglindă. De aici până la teama de a nu fi perfectă este doar un pas şi, deloc întâmplător, această fobie pare să fi devenit una dintre cele mai răspândite afecţiuni ale societăţii noastre.
E specific pentru o persoană care suferă de atelofobie să verifice de multe ori şi să reverifice rezultatul unei acţiuni care a fost dusă până la capăt şi care, în ochii altora, pare deja desăvârşită. Ceea ce-l determină pe cel care suferă de atelofobie să tot verifice nu este neapărat calitatea rezultatului în sine, ci teama de a nu fi considerat altceva decât o persoană pur şi simplu perfectă.
Nesigure şi temătoare
Cele mai afectate de această formă de nesiguranţă, cum deja am menţionat, sunt femeile care îşi concentrează nemulţumirea asupra propriului aspect fizic, acceptând defectele şi ignorând categoric calităţile. „Multe femei se adresează chirurgilor plasticieni pentru a-şi corecta defecte care nu există“, a spus Paolo Mezzana, specialist italian în chirurgie plastică reparatorie şi estetică. Medicul afirmă că această fobie este tot mai frecventă şi, pentru a verifica amplitudinea fenomenului, a realizat un sondaj pe un eşantion de 1.600 de femei, pentru a afla percepţia pe care respondentele o au despre propria persoană. La întrebarea „Ce părere aveţi despre dumneavoastră?“, doar 18 la sută dintre respondente au spus că se simt frumoase, în timp ce restul de 82 la sută se consideră „normale“ sau „deloc interesante“. În plus, cele mai multe dintre femeile intervievate ar schimba ceva la propria persoană. Printre cele mai menţionate se numără abdomenul (15%) şi nasul (10%). Aproape 35% au declarat că ar schimba mai mult de un lucru. Cea mai apreciată parte a corpului sunt ochii (41% dintre respondente nu ar schimba nimic legat de aceştia), urmaţi de buze (20%).
Defecte false
„Când o femeie se adresează unui specialist în chirurgie plastică, pentru a se supune unei intervenţii absolut inutile şi uneori chiar nerecomandabile, medicul trebuie să îi indice soluţii neinvazive, care să îi permită să se vadă mai frumoasă şi să se simtă mai sigură, fără a recurge la intervenţiile chirurgicale“, a explicat Mezzana. „Atelofobia este o afecţiune serioasă, care pentru unele femei poate deveni un obstacol pentru viaţa profesională şi personală. Procesul are loc la nivel fiziologic, însă este posibil să oferi pacientei o susţinere psihologică şi să îi sugerezi unele soluţii care îi permit să îşi scoată în evidenţă propriile calităţi“, a mai spus specialistul italian. Un ajutor poate veni şi din partea medicului psiholog, care poate ajuta persoanele afectate de această fobie să accepte faptul că tendinţa spre perfecţiune este mai degrabă deconstructivă. În plus, terapia ajută la restabilirea echilibrului pierdut în viaţa pacientului, scopul ei final fiind reîndrumarea tendinţei spre perfecţiune într-un sens pozitiv şi cu care pacientul poate să trăiască fără presiune. De asemenea, terapia vizează creşterea sentimentului de mulţumire de sine, acceptarea realizărilor şi a reuşitelor personale.
