Oricărui copil îi este greu să accepte venirea pe lume a unui frăţior sau unei surioare. Se naşte în mintea sa ideea că părinţii îi acordă mai multă atenţie mogâldeţei, care plânge tot timpul şi îi deranjează somnul noaptea.
În această ecuaţie trebuie să intervină părinţii, care să îi inducă micuţului ideea că a avea un frăţior sau o surioară înseamnă o serie de avantaje, un partener de joacă şi un prieten adevărat peste ani.
Acomodarea cu ideea că va trebui să împartă afecţiunea părinţilor, jucăriile, dulciurile cu un frăţior trebuie explicată copilului din timpul sarcinii, vă sfătuiesc specialiştii în domeniu.
Va trebui să aveţi mare grijă în alegerea cuvintelor şi să evitaţi comentarii de genul „frăţiorul/surioara va fi mai cuminte decât tine, o să asculte etc.“. Explicaţia este cât se apoate de simplă, comparaţiile de orice fel, negative sau pozitive, nu vor face altceva decât să-i accentueze ura.
Odată cu venirea noului membru al familiei pe lume, nu trebuie să uitaţi de copilul cel mare, care cu greu va înţelege de ce mami şi tati, sau buni se învârtesc zâmbind mereu pe lângă mogâldeaţă, deşi plânge încontinuu. Şi se va necăji simţindu-se dat la o parte. Cea mai bună soluţie este să îi explicaţi că aşa a fost şi el şi să-i arătaţi poze care oglindesc poveştile.
Dacă, în schimb, pare interesat de viitorul frăţior, îi puteţi încuraja interesul printr-o mulţime de activităţi. De exemplu, consultaţi-l atunci când alegeţi numele sau când mergeţi la cumpărături pentru cel mic, neuitând să-i achiziţionaţi şi lui un tricou, eventual la fel, pentru a se simţi dat la o parte.
Aveţi grijă la detalii. Dacă bebeluşul doarme în aceeaşi cameră cu mami şi cu tati, şi celălalt copil îşi va dori acelaşi lucru. Nu este indicat să-i interziceţi lucrurile pe care nou-născutul le poate face, pentru că aşa se nasc gelozia şi frustrarea.
Atenţie distributivă
Chiar dacă pare istovitor, în primele luni de viaţă ale celui mic, încercaţi să vă faceţi timp, măcar o oră pe zi, doar pentru frăţiorul cel mare, căci câteodată simte nevoia să aibă toată atenţia dumneavoastră, făra ca bebeluşul să fie în preajmă. Important este să ştie că încă poate primi toată atenţia unuia dintre părinţi.
De asemenea, faceţi-vă timp pentru a vă juca şi cu cel mare, aşa cum obişnuiaţi până la venirea pe lume a lui bebe. Nu uitaţi nici de povestea de seară, momentul preferat înainte de culcare.
Comunicarea cu frăţiorul mai mare este deosebit de importantă, aşa putând afla şi ce simte el faţă de noul venit, având posibilitatea de a rezolva mai lesne micile sale probleme.
