Îngrijirea paliativă este un capitol subdezvoltat în sistemul de sănătate românesc. În prezent, este acoperită doar 8% din nevoia românilor de servicii paliative. Acest tip de îngrijire intervine atunci când pacienţii nu mai răspund la tratament curativ. O echipă de specialiști luptă să asigure, în ultimele luni de viață, un trai fără multă durere atât pentru bolnavi, cât și pentru familiile lor. În multe țări ale lumii, îngrijirea paliativă câștigă din ce în ce mai mult teren. În România însă, suferința bolnavilor aflați în stadiu terminal este ultima grijă. În țară sunt doar câteva centre și numai unul în Oltenia.
Îngrijirea paliativă este considerată o componentă a medicinei moderne care a apărut ca o cerință a exploziei demografice şi a proporţiei mari a populaţiei îmbătrânite care suferă de boli incurabile. Blocați de imposibilitatea de a vindeca anumite afecțiuni, specialiștii au dezvoltat îngrijirea paliativă, care reuşeşte să readucă în atenţie nevoile complexe ale pacientului incurabil. Îngrijirea paliativă înseamnă îngrijirea medicală, psiho-emoţională şi chiar spirituală a bolnavului, dar și a familiei acestuia. Dezoltarea acestui tip de îngrijire a plecat de la ideea că mulţi pacienţi se simt abandonaţi de doctorii lor la sfârşitul vieţii și că ideal ar fi ca medicul să rămână centrul echipei care alină suferinţa atunci când vindecarea nu mai este posibilă. Multe state au înțeles că suferința fizică și psihică a bolnavilor a căror boală se află în ultimele stadii poate să fie alinată cu ajutorul medicinei paliative. Dezvoltarea îngrijirii paliative este ultima grijă a sistemului sanitar românesc, măcinat de lipsuri, corupție și abia reușind să asigure tratamentul de bază al bolnavilor,
Nevoia de îngrijire paliativă, tot mai mare
Prin 2008, Ministerul Sănătății (MS) promitea să se ocupe de medicina paliativă. Totul a încremenit până în 2015, când MS a anunțat că va primi 12 milioane de euro de la Banca Mondială, ca să deschidă centre specializate în îngrijirea bolnavilor în fază terminală. Proiectul ar urma să se finalizeze abia în 2020. Până atunci, România va rămâne printre ultimele state europene care oferă acest timp de servicii medicale. Între timp, numărul bolnavilor care suferă de afecțiuni incurabile crește, ajungând la 150.000 în acest moment. Potrivit unui raport al Asociației Naţionale de Îngrijiri Paliative, 60% dintre persoanele care mor anual în România au nevoie de astfel de servicii. Din cauza numărului mic de astfel de centre, puţini dintre pacienţii aflaţi în fazele terminale ale unor boli beneficiază de îngrijiri speciale. Nu demult, la inițiativa unui grup de medici, un astfel de centru a apărut la Craiova, fiind singurul din Oltenia. Finanțarea este însă o problemă generală când vine vorba de astfel de centre, care de cele mai multe ori sunt susținute din proiecte internaționale, sponsorizări, evenimente de caritate și o mică parte și de Casa Națională de Asigurări de Sănătate. În general, serviciile de îngrijiri paliative ridică probleme sistemelor de sănătate din lume pentru că numărul pacienților este tot mai mare, iar acceptarea unor noi modalităţi de tratament de către autorităţi se face pe baza estimării unor costuri şi a beneficiilor care se pot obţine, comparativ cu cheltuielile din sistemele sanitare în care pacienţii terminali au fost îngrijiţi în spitale de urgenţă. De obicei, pacienții din Oltenia care suferă de cancer în stadii avansate ajung la Clinica de Oncologie a Spitalului Județean de Urgență (SJU) Craiova. Atunci când tratamentul nu mai poate vindeca sau ameliora boala, sunt trimiși acasă. În clinica de la SJU mai lucrează doar doi medici, care trebuie să se ocupe de aproape 300 de pacienți lunar. Cu medici care s-au transferat în privat din diverse motive, clinica de stat abia mai supraviețuiește, iar de îngrijire paliativă nu mai este timp.
O ramură a medicinei abandonată în Oltenia
În Centrul de îngrijire paliativă „Sfânta Elena“ din Craiova sunt 20 de paturi pentru spitalizare continuă și două pentru spitalizare de zi. Centrul are contract cu Casa de Asigurări de Sănătate pentru ambulatorii de oncologie și neurologie, dar nu și pentru spitalizare de zi. „Nevoia de paleație este acută. Este o ramură importantă a medicinei, care în Oltenia a fost abandonată. De îngrijire paliativă au nevoie pacienții grav bolnavi, care necesită tratamente ce sunt epuizante pentru organism. Suntem un grup de oameni care ne dorim să ajutăm pacienții aflați în stadii terminale ale bolii. Echipa este formată din trei medici oncologi, dintre care unul are competență și în paliație. Sunt șapte asistente și șapte infirmiere, un psiholog care are competențe în psihoterapie și un preot, pentru că este important ca, pe lângă partea medicală, pacienții să aibă și un sprijin spiritual și psihologic. Organizăm întâlniri cu pacienții și familiile acestora. Finanțarea a venit din resurse proprii, dar este nevoie de susținere din partea celor care sunt în măsură să o acorde. Statutul social al pacienților este scăzut, pacienții nu își permit spitalizări lungi, pe bani. De aceea nu am impus un plafon, fiecare în funcție de posibilități ne-a ajutat cu ce a putut. Cu banii veniți de la bolnavi acoperim cam 10% din nevoi. Avem contract cu CAS pentru ambulatoriu“, a spus dr. Anda Crișan, medic oncolog.
În medie, aici sunt internați opt-nouă pacienți, iar 40% dintre aceștia vin din județele limitrofe Doljului. „Vrem ca lumea să înțeleagă că nu ne propunem aici să facem tratamente curative, chimioterapie, radioterapie, ne legăm doar de terapia paliativă. Tratăm pacienți cu demențe senile, Parkinson, Alzheimer, accidente vasculare. Am avut un pacient de 30 de ani care a trecut printr-un accident de circulație și s-a recuperat mulțumitor“, a adăugat dr. Andra Crișan.
„Faptul că ni se vorbește frumos contează mult“
După ce ne-am plimbat printre camerele în care sunt internați pacienții în Centrul „Sfânta Elena“, încercând să aflăm de ce bolnavii preferă să vină aici, am aflat că motivul principal este acela că cineva comunică cu ei și că nu au senzația că sunt internați într-un spital. Marian Truță, din Segarcea, a venit în Centru de mai bine de o săptămână. „Am venit pentru că am nevoie de reglarea parametrilor sângelui și numai aici sunt condițiile necesare. Am aflat de la alți pacienți că există acest Centru. Am venit să văd dacă este adevărat ce mi s-a spus și am rămas. Faptul că ni se vorbește frumos contează mult. Față de spitalul de stat, aici mă simt ca la pensiune, nu simți că ești în spital. Familia cred că a dat bani, pentru mine acest cuvânt nu a existat“, a spus pacientul.
După ce a fost plimbat între spitale din București, Slatina, Craiova, Ioan Balcoș a ajuns în Centrul de îngrijiri paliative. „Am fost operat la Spitalul Militar din București și am ajuns în mai multe unități medicale. Diferențele față de spitalele de stat sunt ca de la cer la pământ. Modul în care ne tratează contează cel mai mult, stau până la ora 22.00 alături de noi și unii rămân și de gardă. Nu am dat nici un ban până acum“, a spus bolnavul venit din Slatina.
Screening gratuit pentru cancerul mamar
Mariana Chircă, medic oncolog cu competență în îngrijiri paliative, spune că există multă suferință în rândul bolnavilor care rămâne netratată. „Noi începem să tratăm pacienții atunci când tratamentul de chimioterapie se oprește. Să lucrezi cu astfel de pacienți nu este ușor, este nevoie de o echipă multidisciplinară bine pregătită, care să știe cum să discute cu bolnavul și să știe cum să-i aline suferința. Ne dorim să optimizăm calitatea vieții pacientului. Există medicamente administrate în funcție de intensitatea durerii. Mare nevoie este de susținere psihică. Psihologul discută cu ei la întâlnirile de grup, dar și separat. Niciodată nu trebuie să spunem că nu mai este nimic de făcut. Tragedia este că sunt și mulți pacienți tineri“, a spus medicul.
Pentru prevenția cancerului mamar, toate oltencele pot merge să efectueze un screening gratuit la acest centru de îngrijire paliativă. Pacientele nu trebuie să plătească nimic pentru că pe ambulatoriu Centrul „Sfânta Elena“ este în contract cu CAS, este nevoie însă de bilet de trimitere de la medicul de familie.
