15 iunie a fost pentru majoritatea elevilor ultima zi de scoala. La fel au trait-o si detinutii de la Penitenciarul pentru Minori si Tineri (PMT) Craiova, bucurându-se de premii, de diplome, de cântece si poezii. Pentru unii dintre ei a fost insa mai mult decât atât: vacanta care a inceput astazi le-a adus si libertatea!
Peste 250 de elevi de la Penitenciarul pentru Minori si Tineri au luat de astazi vacanta. Asa cum se obisnuieste la orice institutie de invatamânt, elevii-detinuti au avut parte ieri de o festivitate de premiere a celor care au obtinut rezultate foarte bune la invatatura, la concursul de meserii, precum si la activitatile cultural-artistice. Nu a lipsit programul de divertisment, special pregatit pentru aceasta ocazie. S-a cântat, s-a dansat, s-au recitat poezii. In incheierea spectacolului, in aplauzele audientei – detinuti si invitati – elevilor din PMT Craiova li s-a urat cu toata caldura „Vacanta placuta!“. E drept ca nu la mare ori la munte…
39 repetenti, 141 promovati
A inceput in jurul orei 10.00. Pret de câteva minute, rânduri, rânduri de detinuti au coborât pe baza sportiva, ocupându-si locurile alaturi de invitati – profesori ai institutiei si doamnele din Societatea Nationala a Femeilor Ortodoxe din România (SNFOR). Dupa cuvântul de deschidere rostit de Constantin Bala, directorul penitenciarului, toata suflarea locului s-a ridicat, cu respect, in picioare: a fost arborat drapelul tricolor, in intonarea imnului national.
A urmat decernarea premiilor.
„Din cei 250 de elevi scolarizati, anul acesta au promovat doar 141. Au fost amânati pentru toamna 54, iar repetenti au ramas 39. S-au acordat in jur de 60 de premii pentru elevii care au obtinut rezultate deosebite la invatatura, la concursul din cadrul Scolii de Arte si Meserii si la activitatile cultural-artistice“, a spus directorul adjunct, Liviu Buteica.
Desi nu au avut coronite, premiantii-detinuti au fost rasplatiti pe masura eforturilor depuse de-a lungul unui an intreg: au fost felicitati de director, care le-a inmânat diplome si daruri extrem de utile in lunile de vacanta care-i asteapta: dulciuri, rechizite si carti. La acestea s-au alaturat cadourile pregatite de SNFOR: sampon, sapun, pasta si periuta de dinti, sosete, pixuri, precum si pachete cu dulciuri care sa le mai alunge tinerilor gustul amar al unei vacante petrecute in detentie.
„De ani buni nu lipsim de la nici o festivitate de incheiere a anului scolar de la PMT“, a spus Anastasia Stancele, membru in comitetul director al SNFOR. „Ca si in alte ocazii – sarbatori crestine ori alte evenimente – suntem alaturi de tinerii privati de libertate, incercând sa le redam speranta unei vieti frumoase. Iar pentru comportamentul si rezultatele lor bune, era firesc sa-i premiem si noi cu câteva lucruri absolut necesare“.
Festivitatea de premiere a fost urmata de spectacolul cultural-artistic, organizat sub indrumarea cadrelor didactice si a educatorilor. Artistii s-au intrecut in a-si incânta publicul: moment folk, moment poetic, pilula umoristica, dans modern, sceneta, cântece interpretate atât vocal, cât si instrumental (unul dintre instrumente fiind chiar frunza), toate au smuls ropote de aplauze.
Ultima zi de scoala – hai liberare!
Statea ceva mai retras, bâtâindu-se de pe un picior pe altul, mutând geanta mica, militara, de pe un umar pe altul. Cu tot neastâmparul si nerabdarea, a rezistat toate cele doua ore, cât a durat spectacolul. E drept ca nu a vazut prea multe din el – gândul ii era in alta parte.
„Ma liberez“, a spus, precipitat, trecând prin toate tonalitatile, aproape cântând. „La doua. Azi!! Nu mai pot, abia astept!!!!“, a continuat.
Ioan Sandor are 19 ani. Ultimii trei ani i-a petrecut in penitenciar.
„Trei furturi. Ultimul – calificat! Am luat un an jumate, executat unul. Ieseam si mai devreme, dar am fost cam rau aci, in puscarie, nu prea m-am purtat frumos“. Si-a trecut privirea roata pe deasupra multimii, fara sa vada ceva. Zâmbea, prea fericit sa mai ia aminte la ce se intâmpla in jur.
„Asa ca m-a amânat comisia. Dar acum gata, plec!!!“
Se imbracase frumos, cum daduse desteptarea. Camasa incheiata pâna la gât, o bluza de trening si niste blugi luati de la tovarasii de camera. Pantofi n-avea, dar la fel de bine il treceau de portile ferecate si papucii de cauciuc!
„Am drum lung, tocmai la Orastie ma duc! Dar nu-mi pasa, nu ma opresc pâna nu ajung sa-mi vad familia“, a continuat, cu ochii aproape inlacrimati, invârtind geanta intre degete. Acolo ingramadise câteva lucrusoare, singurele pe care le lua cu el: un caiet cu amintiri de la tovarasi, un pix si niste obiecte de uz personal. In rest – o mare promisiune, mai grea decât orice valiza: „Nu ma mai intorc, jur! Cât am fost in minorat, pedepsele au fost mici. De acum insa nu mai pot sa risc! Ma fac baiat cuminte, imi caut serviciu. Termin cu prostiile, sa mor io!“.
