Tranzacţiile comerciale între firme sunt mai disciplinate, dar bancherii spun că pe piaţă se folosesc foarte mulţi bani lichizi. Oare merge economia subterană mai bine decât cea reală?
Bancherii spun cu tărie că au crescut tranzacţiile cu bani lichizi anul acesta între firme. Companiile mici fac ce fac şi tot la cash ajung, în detrimentul transferurilor prin conturile bancare. În plus, sunt tot mai dese afacerile în care marfa se dă „cu banul jos“. „Există foarte multe firme care lucrează mult cu cash. Se folosesc mai mult banii lichizi, pentru că partenerii de afaceri nu prea mai au siguranţa că îşi încasează banii la termen. Plăţi mari din agricultură se fac cu bani gheaţă. În rest, există domenii unde termenele de plată sunt de 60-90 de zile, iar acesta este, după părerea mea, un semn de creştere a încrederii între partenerii de afaceri“, consideră un bancher craiovean de la o bancă de top. El a mai explicat că termenele mari de plată între firme au dezvoltat factoringul bancar, despre care GdS scria în urmă cu ceva vreme, adică o firmă aduce factura clientului la bancă, iar instituţia de credit îi achită factura, urmând să o încaseze ulterior de la clientul respectiv.
Bancherii mai presupun că prea mulţi bani lichizi care există pe piaţă ar putea proveni din afaceri „la negru“. Fiscul îi contrazice. „Nu cred că e vorba de economie subterană. Este normal ca firmele mici să-şi facă griji, pentru că la fiecare operaţiune băncile le taxează cu câte un comision. Dar trezoreria statului nu are comision. Într-o zi nu poţi plăti cu cash mai mult de 5.000 de lei pentru relaţii comerciale, şi probabil comisioanele bancare sunt o problemă, nu banii la negru“, a precizat directorul executiv al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice (DGFP) Dolj, Eugen Călinoiu. Întrebat de unde există atâţia bani lichizi pe piaţă, directorul DGFP Dolj a precizat: „Din comerţ şi prestări de servicii“. Şeful Fiscului a mai spus că firmele mari lucrează în special cu viramente bancare sau de trezorerie, nu cu bani lichizi şi doar IMM-urile pot să utilizeze mai mulţi bani normali decât bani de cont. Totuşi, există semnale pozitive, „firmele şi-au mai reglat fluxurile de trezorerie în ultima perioadă faţă de anii anteriori“, a arătat Călinoiu.
Refuzurile la plată s-au redus considerabil
Companiile îşi reglează mai bine fluxurile din conturi decât anii anteriori, când criza atinsese apogeul. Acest lucru este susţinut de date statistice oficiale. Banca Naţională a României (BNR) a constatat că pe primele cinci luni ale anului 2011 refuzurile la plată a biletelor la ordin, a filelor cec şi a cambiilor între partenerii de afaceri au fost cu 44% mai mici decât în aceeaşi perioadă din anul 2010. Potrivit BNR, anul acesta refuzurile la plată la nivelul întregii ţări – adică instrumente de plată refuzate de bănci pentru că firmele nu aveau bani în conturi la data scadentă a biletului la ordin sau la introducerea în bancă a cecului – au fost de 2,74 miliarde de lei.
Şi la nivelul Craiovei se simte reglarea problemelor legate de lichidităţi între firme. „Se simte o scădere a numărului refuzurilor la plată între firme, ceea ce e o dovadă de sănătate economică“, a spus un bancher de la o bancă de top. „Nu prea mai sunt refuzuri la plată. Cei care au trecut de perioada de criză practic au depăşit şi problemele legate de fluxurile băneşti. Există şi domenii de activitate unde se mai întâlnesc refuzuri la plată.
De exemplu, la comenzi mari pe internet, când vine scadenţa şi introduce clientul fila cec, nu poate decât să constate că firma aceea nu mai există“, a spus alt bancher local. Şeful Fiscului doljean susţine că firmelor nu le mai convine să intre în incidenţă bancară, pentru că există multe neplăceri în afaceri pentru o societate care a intrat în această procedură.
Firmele care au emis bilete la ordin sau file cec fără acoperire sunt introduse de bănci în Centrala Incidentelor de Plăţi (CIP), gestionată de BNR. Odată instituită interdicţia bancară, firma în cauză nu mai are voie să emită instrumente de plată, deci nu prea îşi mai poate onora relaţiile cu clienţii. În plus, dacă un partener de afaceri constată că o firmă este în CIP, atunci cu greu se va mai perfecta o afacere cu acea persoană juridică.
