La tehnologie şi la suprafeţe cultivate, agricultura doljeană a evoluat în ultimii zece ani, dar ca şi calitate a vieţii suntem la acelaşi nivel sau chiar mai rău. Bazinul cerealier al ţării – Doljul – importă grâu. Am fost mari cultivatori de legume şi fructe, dar le aducem de peste graniţă. Am avut complexe de creştere a animalelor, iar acum crescătorii de animale se numără pe degete.
La 20 de ani de la instaurarea democraţiei în România, agricultura doljeană aproape că bate pasul pe loc. În prezent, ţăranul doljean îşi lucrează pământul tot ca în urmă cu zece ani, cu sapa şi cu căruţa trasă de animale, seamănă în principal sămânţă din pătul şi se uită pe cer aşteptând să dea vreo ploaie să-i ude culturile. În acelaşi timp, orăşeanul doljean – deşi locuieşte într-unul dintre judeţele cu cel mai mare potenţial agricol – cumpără din pieţe produse scumpe şi, neapărat, din import. GdS a comparat datele statistice din agricultura actuală cu cele de acum zece ani, când proprietatea privată era tot cea de acum. Agricultura a rămas tot neperformantă, chiar dacă unii fermieri s-au desprins şi cultivă aproape ca în Occident. În Dolj mai sunt 580.000 de hectare de teren agricol, dintre care 488.000 sunt arabile, iar restul sunt cultivate cu viţă de vie şi pomi fructiferi.
Doar 25% din suprafeţe sunt cultivate ca la carte
Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (DADR) Dolj recunoaşte că doar 25% din suprafaţa arabilă este cultivată la standarde europene, adică se foloseşte tehnologie completă şi se obţin culturi bune atât din punct de vedere calitativ, cât şi cantitativ. În rest, Dumnezeu cu mila! De ce este judeţul invadat cu produse din alte părţi, în timp ce la noi nu se mai cultivă ca altădată? „Piaţa este liberă! Dacă procesatorii şi comercianţii găsesc legume şi fructe mai ieftine în altă parte, ei pot să le aducă de oriunde. La fel şi cei care cultivă cereale“, a spus directorului DADR Dolj, Cornel Popa. El spune că tot ce s-a schimbat în ultimii zece ani în agricultură a fost creşterea suprafeţelor comasate în forme asociative. Datele oficiale arată că au mai crescut şi suprafeţele cultivate cu cereale, chiar şi producţiile medii, dar, în acelaşi timp, procesatorii importă grâu, iar noi cumpărăm pâine din ce în ce mai scumpă. În realitate, doljeanul de rând nu simte în nici un fel că agricultura a progresat. Statisticile furnizate de DADR Dolj arată că în 1998 se cultivaseră cu grâu 157.000 de hectare, iar în 2008 suprafaţa a crescut la 174.653 de hectare. Acum zece ani, producţia medie obţinută era de 2.420 de kilograme la hectar, acum este de 2.980 de kilograme.
Cât se fură, cât se minte, cât se cultivă?
Dar de ce nu s-au recoltat de pe solurile doljene (unele dintre cele mai bune din ţară, în special bogate în cernoziom, în zona Băileştiului) cantităţi de 7.000-7.500 de kilograme de grâu la hectar ca în Franţa, Germania sau alte state europene? Pentru că la noi se fură şi se minte. Chiar şi unii investitori străini din agricultură au împrumutat obiceiuri ale locului. „Mulţi agricultori, chiar dintre cei care folosesc tehnologia completă a culturii, nu declară cantităţile reale decât de pe loturile semincere, nu de pe toată suprafaţa“, a spus directorul DADR Dolj. Fermierii nu declară cantităţile reale pentru că este în avantajul lor să le utilizeze „la negru“, să nu plătească impozite şi taxe. Din păcate, Direcţia Agricolă nu are idee de amploarea fenomenului în Dolj, dar confirmă faptul că există cel de „dosire“ a recoltelor. În UE se irigă, la noi doar foarte rar. În UE, tehnologia culturii este literă de lege, la noi se mai sare peste câte o etapă. Specialiştii în agricultură spun că producţia medie pe judeţ, cea mai mare înregistrată în ultimii zece ani, a fost cea din 2004, de 3.792 de kilograme de grâu la hectar (producţia medie pe judeţ se calculează ca medie aritmetică a tuturor cantităţilor declarate de fermieri la Direcţia Agricolă). Coincidenţă sau nu, 2004 a fost an electoral, când s-au injectat subvenţii grase în agricultură. În acelaşi timp, există şi suprafeţe agricole necultivate. „10-12% din suprafaţa agricolă nu se lucrează anual, cele mai multe la particulari, dar există şi 30.000 de hectare de nisipuri, unde nu se mai poate cultiva nimic“, a precizat Cornel Popa.
Fermierii nu dau doi bani pe datele DADR
Agricultorii contrazic datele Direcţiei Agricole, pe care le consideră „prea euforice“. „Aproape jumătate din terenurile arabile din România sunt pârloagă, iar în Dolj sunt 20%. Se vede cu ochiul liber pe teren, nu statistici făcute din birou. În Dolj există o suprafaţă mare agricolă şi populaţie multă care consumă. Este o ruşine unde a ajuns agricultura. Este o ruşine să importăm roşii şi castraveţi din Turcia“, a spus Claudiu Nicoliţă, managerul firmei Felvio. „Fără subvenţii serioase, ca în orice stat al Uniunii Europene, noi nu ne putem dezvolta şi nu putem ajunge la producţii foarte mari, pentru că avem costuri enorme de producţie. Eu nu am avut cum să irig anul trecut şi am scos 2.800 de kilograme la hectar“, a spus alt fermier doljean.
Tractorul sau sapa, aceasta-i întrebarea
Maria Grozavu, inginer specialist în cadrul DADR, spune că în 1998 erau aproximativ 10.000 de tractoare în Dolj, dar în 2008 au mai rămas 7.500. „Fermierii au renunţat la patru-cinci tractoare dintre cele mai proaste, dar şi-au cumpărat unul performant. Scăderea numărului acestora este cauzat şi de desfiinţarea IAS-urilor şi multe dintre cele vechi au fost dezmembrate“, a spus Maria Grozavu. Anul trecut, când se vorbea despre „programul Rabla“ pentru agricultură, specialiştii din domeniu spuneau că „75% din tractoarele şi utilajele agricole sunt depăşite moral şi funcţionează de peste 40 – 50 de ani“. Cei mai mulţi bani europeni accesaţi în Dolj au fost pentru achiziţionarea de utilaje performante în general, tractoare şi combine, în special. Cum jumătate din populaţia judeţului trăieşte la sate, ţăranul simplu iese tot cu sapa la prăşit, îşi cară produsele tot cu căruţa şi la anul însămânţează tot din pătul.
Legume şi fructe de import, zootehnie în picaj
Statisticile oficiale arată că 70% din legumele şi fructele consumate se importă, deci numai 30% se produc la noi. „Ne lipsesc depozitele agricole şi frigorifice pentru a se putea întreţine circuitul producător – depozitar – comerciant – consumator final. În Dolj există un singur depozit de legume-fructe, iar alte tentative de înfiinţare au eşuat. Este o investiţie cu risc mare“, a spus oficialul DADR Dolj. În judeţ există patru bazine legumicole mari (Desa – Poiana Mare, Călăraşi – Dăbuleni, Işalniţa şi Teasc), dar piaţa este dezorganizată. Producătorii vând la un preţ procesatorilor, respectiv clienţilor mari, şi la alt preţ la colţul străzii. În termeni economici, s-ar chema concurenţă neloială, cuvinte mult prea dure pentru cultivatorii simpli de legume. Înainte existau solarii şi sere mult mai bine organizate, dar şi centre de desfacere, acele aprozare de unde se cumpărau produse autohtone.
Şi sectorul zootehnic se află pe o pantă descendentă în ultimii ani. Datele statistice furnizate de DADR Dolj arată că în judeţ se mai cresc doar 292 de porcine în societăţi şi asociaţii private, şi 920 de bovine. Oficialii sunt optimişti, în timp ce agricultorii dau din colţ în colţ că nu au condiţii propice pentru a se dezvolta. „Dacă statul nu subvenţionează cum trebuie zootehnia, nu facem nimic. Noi, în ultimii zece ani, am evoluat şi din punct de vedere al calităţii, al cantităţii, dar şi al profitului, atât la producţia de pui, cât şi la procesare, dar în rest zootehnia din judeţ este la pământ. Porci nu se mai cresc decât pe la nenea Tache şi nu în centre specializate. Nu numai zootehnia, ci întreaga agricultură va fi la pământ anul acesta din lipsa subvenţiilor. Va fi un dezastru“, a anticipat Claudiu Nicoliţă.
Bile negre ale agriculturii:
– lipsa irigaţiilor pe arii extinse;
– fărâmiţarea terenurilor în parcele mici;
– sărăcia deţinătorilor de terenuri (ţăranii), care nu au posibilitatea să folosească tehnologii complete de producţie;
– lipsa centrelor de colectare a legumelor şi fructelor;
– preţuri exagerat de mici la cereale oferite de procesatori;
– subvenţii foarte mici pe produs;
– importante suprafeţe rămân necultivate;
– acces greu la finanţare pentru micii fermieri;
– facturi de plată neonorate în termen.
Bile albe în agricultura doljeană:
– solul cel mai bun din ţară (cernoziom);
– suprafaţă mare agricolă;
– populaţie mare, deci potenţial de consum şi forţă de muncă.
