După „Năpasta“, „Ascensiunea lui Arturo Ui“ şi „Există nervi“, regizorul Kincses Elemer revine la Craiova pentru a aduce în faţa publicului iubitor de teatru o nouă piesă, „Scaunele“.
Regizorul care declara, cu ani în urmă, că la Craiova se simte „ca un călugăr iezuit din Evul Mediu, cu multe cărţi şi ieşiri culturale“, se reîntoarce în mijlocul actorilor Teatrului Naţional „Marin Sorescu“ pentru a regiza, dar şi a retrăi acea stare de care vorbea în interviul acordat lui Patrel Berceanu în 2001.
Mai mult decât un regizor
Regizorul Kincses Elemer a intrat în scenă după Kincses Elemer actorul. „…Am studiat muzica, dar, locuind pe aceeaşi stradă pe care se afla Institutul de Teatru din Târgu Mureş şi văzând zilnic acele superbe fete care erau studente ale institutului, m-am tot întrebat «ce-ar fi să devin şi eu actor?». Începusem să scriu şi versuri, de prin clasa a opta, iar după bacalaureat am dat la institut şi am intrat din prima încercare. Am terminat actoria şi am fost repartizat actor la Teatrul Maghiar din Cluj. De atunci şi până în 1975, am fost acolo actor, un actor profund mediocru, profund trist. Dar de pe atunci, în compensaţie, am încercat să scriu. Două nuvele de început au şi fost publicate; în privinţa asta am fost norocos. Aveam mult timp liber, la teatru jucam în neştire lachei, servitori, uşieri, tot tacâmul. Dar, mai târziu, mi-am dat seama nu mă simţeam deloc confortabil… Iar Dumnezeu m-a ajutat din nou. La institut s-a organizat un curs postuniversitar de regie, de doi ani, al cărui examen de admitere l-am trecut cu brio. Aşa am devenit regizor, din 1975“.
Munca regizorală s-a împletit armonios cu cea scriitoricească, astfel că îl vom descoperi pe Kincses Elemer în calitate de autor de nuvele şi piese de teatru, care au văzut nu numai lumina tiparului, dar şi pe cea a scenei, iar astăzi, ca autor de roman. Cea din urmă lucrare a sa, „Niciodată“, urmează să vadă în curând lumina tiparului, după cum ne mărturisea chiar regizorul.
Dincolo de lumea literelor îl regăsim pe marele regizor pe holurile şi în sălile de spectacol ale Teatrului Naţional. Palmaresului regizoral impresionant, cuprinzând peste 130 de titluri, de la tragedie la comedie, de la dramaturgia antică până la cea contemporană, trecând prin clasicii români şi universali, li se adaugă la Craiova un nou titlu – „Scaunele“ de Eugen Ionesco. „N-am montat niciodată Ionesco şi mă interesează enorm de mult. Am citit toate piesele, iar acum această chemare a picat la ţanc. Era conştient de faptul că este extrem de greu să rămâi om, aproape imposibil să nu faci greşeli morale, etice, într-un epocă plină de capcane. Astăzi, fiecare repetiţie a reprezentaţiei e o căutare. Vreau un spectacol dur şi, totodată, poetic“, a precizat Kincses Elemer. Spectacolul urmează să fie programat la începutul noului an, în luna ianuarie sau februarie, craiovenii putând să-i reîntâlnească pe Ilie Gheorghe, dar şi pe regizorul care l-a adus în faţa reflectoarelor, Kincses Elemer.
Date bibliografice
Kincses Elemer nu a scris numai teatru. El îşi rotunjeşte parcă destinul literar cu proză, aşa cum şi-a rotunjit destinul teatral prin actorie şi regie. A fost distins cu premiul pentru dramaturgie al UNITER pentru „Canalul“, declarată „Piesa anului 2001“.
