Temnita timpului

Cinci luni, un an, sapte, douazeci. Oricât ar parea de scurt pentru cei „de afara“, timpul scurs intre zidurile unei inchisori este chinuitor de lung. Infinit. Indiferent de fapta, indiferent de condamnare. Ferecata dupa gratii nemiloase, inghesuita in dormitoare haotice ori in celule strâmte si sufocante, clipa se târaste in pas de melc. Prea bolnava de spaima, prea obosita de asteptare, nu vrea sa se grabeasca. Abia câteodata – rar – se lasa mintita de vreo dragoste incredibila, de vreo cusatura mestesugita ori de scârtâitul concentrat al creionului – mici ocupatii care aici, intre zidurile crâncene, fac secunda mai usoara, mai suportabila. Doar atunci, timpul puscariei curge…