Ficusul deltoidea este un arbust de mici dimensiuni mereu verde, originar din Asia, mai exact, din India. În natură, exemplarele adulte se menţin în jurul înălţimii de doi metri, însă atunci când sunt cultivate în ghiveci nu depăşesc 90 de centimetri. În zona de origine, Ficusul deltoidea se dezvoltă ca plantă epitafă, crescând pe trunchiul unor arbori mari. Acest ficus are tulpini subţiri şi foarte ramificate, lemnoase sau semilemnoase, cu scoarţă maro deschis, netedă. Frunzele au culoarea verde deschis, cu tonalităţi de gri sau galben pe partea inferioară. Au formă rotunjită şi amintesc de litera grecească delta. Primăvara şi toamna, ficusul produce mici fructe, necomestibile, cu diametrul de 1-2 centimetri, asemănătoare cu nişte smochine mici, de culoare verde, care rămân pe tulpinile plantei luni de zile. Ele îşi schimbă în timp culoarea, devenind galbene şi mai apoi, înainte de a cădea, roşii. Fructele conţin numeroase seminţe mici, de cele mai multe ori nefertile în cazul exemplarelor care sunt cultivate departe de locul de origine al plantei. Ficusul deltoidea este mai puţin răspândit în Europa faţă de celelalte specii de ficus, fiind destul de greu de procurat. Are un aspect decorativ particular şi este extrem de uşor de cultivat.
Îngrijire
Planta trebuie amplasată în locuri semiumbroase toamna şi iarna, şi în zone umbroase primăvara şi vara, departe de razele directe ale soarelui. Este bine să alegeţi locuri bine ventilate, însă cât mai depărtate de uşi sau ferestre pentru ca planta să nu fie supusă unor variaţii bruşte de temperatură, care ar putea afecta dezvoltarea ei echilibrată. Este recomandat ca această specie de ficus să fie cultivată în casă sau în sere încălzite. Atunci când temperaturile minime depăşesc afară 15 grade Celsius, dacă este posibil, planta poate fi mutată în exterior. Ficusul deltoidea trebuie udat cu regularitate, însă fără a face exces de apă. Solul trebuie lăsat să se usuce între o udare şi alta. Vara, planta are nevoie de mai multă apă, în special în perioadele foarte calde. Iarna, se va uda sporadic, fără însă a se omite pulverizarea frunzelor cu apă distilată pentru a creşte umiditatea ambientală. De asemenea, trebuie să evitaţi ca aerul să devină excesiv de uscat din cauza instalaţiilor de încălzire. Din martie şi până în octombrie, este recomandată administrarea unui îngrăşământ bogat în azot o dată la 15-20 de zile. Acesta se va amesteca în apa folosită pentru udat. Terenul trebuie să fie bogat în substanţe organice şi foarte bine drenat. Pentru a avea o plantă armonios dezvoltată, pământul trebuie schimbat la fiecare doi ani, toamna.
Înmulţire, paraziţi şi boli
Se taie din planta-mamă butaşi, care se vor planta într-un amestec de nisip şi turbă în părţi egale. Se udă amestecul din abundenţă, până când vor apărea rădăcinile. Noile plante se vor muta apoi în ghivece. Ficusul deltoidea este atacat în general de coşenile şi afidieni, în special pe partea inferioară a frunzelor.
O dată cu creşterea temperaturilor în timpul zilei, la începutul primăverii este recomandată efectuarea unui tratament preventiv, folosindu-se un insecticid cu spectru larg de acţiune împotriva paraziţilor. De asemenea, se poate efectua şi un tratament împotiva dezvoltării cipercilor, a căror apariţie este favorizată de umiditatea ambientală de care are nevoie Ficusul deltoidea.
