Ei fac diferenţa dintre viaţă şi moarte. Sunt pregătiţi să menţină funcţiile vitale până la sosirea personalului specializat. Sunt „pompierii salvatori“, paramedicii trimişi de dispeceratul medical la locul accidentelor, al incendiilor sau exploziilor. Luna aceasta, altă grupă de servanţi la pompieri a învăţat să intervină în situaţii de urgenţă.
Stau disciplinaţi, aşezaţi ca nişte elevi în băncile în formă de potcoavă, retrăind emoţiile din vremea lucrărilor de control cu recapitulare din toată materia. După patru săptămâni de instruire teoretică şi practică, de resuscitări încrâncenate şi descarcerări repetate, „pompierii salvatori“, paramedicii pregătiţi în Centrul de formare în asistenţă medicală de urgenţă şi descarcerare din cadrul Detaşamentului II Pompieri Craiova dau socoteală pentru cele deprinse.
„112? Avem o urgenţă, un vecin s-a spânzurat în spatele curţii“, strigă în telefon vocea stridentă a unui martor speriat. Dispeceratul medical din cadrul Ambulanţei analizează rapid şi repartizează cazul. „Când pui mâna pe un om şi încerci să-l readuci la viaţă e diferenţă mare faţă de clipele în care exersezi pe un manechin. Prima dată când am ieşit în teren am simţit un pic de teamă, am avut o strângere de inimă. Dar sentimentul şi bucuria pe care le simţi când redai viaţa unui om sunt minunate! Sunt însă şi momente în care nu reuşim asta. Mi-amintesc de un om care s-a spânzurat … am lucrat zeci de minute, dar n-am reuşit să-l resuscităm“, povesteşte Adrian Areţu, sergent major la unitatea de pe Caracal, unul dintre instructorii formaţi la şcoala lui Raed Arafat. De altfel, „Fundaţia pentru SMURD“ din Târgu Mureş a fost cea care a sponsorizat unitatea din Craiova cu echipamente medicale.
Modulul de catastrofă
În Craiova nu există încă un echipaj de prim ajutor, oamenii aceia antrenaţi să plece din unitate în primele 45 de secunde ale convorbirii telefonice prin care e anunţată urgenţa, după cum spune Constanţa Chifulescu, plutonier ajutant în cadrul Detaşamentului. S-au constituit însă două, în Băileşti şi Calafat, pentru a prelua din responsabilităţile bazei. Centrul de formare în asistenţă medicală de urgenţă şi descarcerare a şcolarizat, în 2008, 233 de paramedici, „personal nemedical, însă instruit şi acreditat pentru intervenţii de salvare“. Oameni din fiecare subunitate sunt pregătiţi pentru a fi cât mai aproape de victime. O explozie, un incendiu, un accident, la fiecare dintre acestea, paramedicii sunt primii care ajung. „Ei nu consultă victimele, nu administrează medicamente, doar menţin oamenii în viaţă până sosesc medicii şi asistenţii. Până acum, în Dolj exista o singură maşină de descarcerare. Dacă se-ntâmpla ceva în Bechet, să spunem, Craiova şi restul judeţului rămâneau descoperite. În decembrie, am primit trei autospeciale pentru modulul de catastrofă, adică pentru explozii, inundaţii, cutremure, accidente nucleare. Fiecare dintre ele poate transporta zece persoane şi se poate întoarce cu patru victime. Sunt dotate cu defibrilator, oxigen, aspirator de secreţii, monitor, ventilator, au instrumente pentru descarcerare. Pentru situaţii extreme, există şi un post medical avansat, adică un spital mobil, cu generator de căldură şi un cort format din trei părţi: triaj, urgenţe relative şi urgenţe absolute“, continuă plutonierul ajutant Chifulescu.
Să redai viaţa
Când pleacă la explozii sau incendii, nimeni nu ştie ce se va întâmpla, dacă se va mai întoarce în bază sau nu. „La explozia aceea din Lăpuş, de-acum câţiva ani, eram la parterul blocului. Cât am căutat să găsim victima aia pe întuneric! Şi, în timpul desfăşurării operaţiunilor, unul a aprins lumânarea că voia să se ducă la baie. Sunt cazuri în care sunt butelii în flăcări sau cele precum accidentul de la Mihăileşti, maşini care transportă substanţe periculoase fără măsuri de protecţie. Ştii când pleci, dar nu ştii dacă şi cum te întorci. Sunt lucruri pe care le înveţi din teorie, dar şi altele, pe care le capeţi odată cu experienţa, sunt situaţii în care contează inspiraţia de moment şi felul în care eşti stăpân pe tine!“, povesteşte locotenent colonel Florea Constantin. „Eram militar în termen, în Bacău, când am ajuns la un caz. Noaptea s-a aprins focul de la o magistrală. Un instantaneu. Rapid. Erau mormane de carne acolo, a fost crunt! Atunci, în situaţii din astea, dacă mai poţi să salvezi ceva… dacă mai poţi să dai viaţă unui om, din nou…“. Stăpânirea de sine n-o poţi învăţa de la nimeni, dar, dacă ştii, măcar teoretic, cum poţi ajuta o victimă, îi poţi schimba destinul. „Am avut un paramedic, era cursant în prima săptămână. Mama lui a făcut un infarct miocardic şi el i-a salvat viaţa, acordându-i primul ajutor, până a venit ambulanţa“, adaugă Constanţa Chifulescu.
„Cel mai greu mi-ar fi dacă victimele ar fi prieteni sau rude. Sau copii. Altfel, nu mi-e teamă. La Târgu Mureş, am lucrat pe maşină de TI, apoi în Urgenţă şi în echipă de prim ajutor“, spune Adrian Areţu. Pare sigur pe el. Nu vorbeşte doar din teorie. „Un paramedic poate vedea într-o zi ceea ce un om obişnuit nu vede în ani. Şi poate salva vieţi…“.
