Din câte se pare, există flori care pot băga în sperieţi chiar şi cele mai puternice regimuri din lume. Potrivit www.ilsussidiario.net, autorităţile chineze au scos iasomia de pe internet în toate formele sale, de la simplul cuvânt şi până la un filmuleţ cu preşedintele chinez care cânta o veche melodie dedicată acestei flori. De vină sunt, din câte se pare, tunisienii. Din luna ianuarie, când aceştia au ieşit în piaţă pentru a-l alunga pe preşedintele Zine El Abidine Ben Ali, revolta lor a fost botezată „revoluţia iasomiei“. Aproape în acelaşi timp cu ce se întâmpla în Africa de Nord, cineva din China a început să invoce o revoluţie a iasomiei. Era februarie şi pe site-urile chineze au început să circule tot mai multe zvonuri legate de o revoluţie chineză a iasomiei. Răspunsul autorităţilor a fost imediat: au început o adevărată cruciadă împotriva iasomiei. Însă de ce tunisienii au ales tocmai iasomia drept simbol al revoluţiei?
Revoluţiile florilor
Florile au fost considerate dintotdeauna simbol al purităţii. Şi unele revoluţii au fost frecvent asociate cu o floare. Să ne amintim de tinerii din generaţia flower power care se duceau cu flori şi le puneau în ţevile tunurilor şi puştilor pentru a opri războiul din Vietnam. Şi în acele vremuri, florile erau asociate rebeliunii. În Portugalia, în 1974, a avut loc revoluţia garoafelor, în Georgia, revoluţia trandafirilor, iar în Kirghizistan, în 2005, revoluţia lalelelor. De multe ori, este aleasă floarea care este cel mai mult prezentă în ţara respectivă. Iasomia a fost dintotdeauna considerată „floarea florilor“, fiind foarte populară încă din vremea faraonilor. Iasomia exprima amabilitate şi senzualitate şi este de două tipuri: albă şi galbenă. Prima dintre acestea este simbol al timidităţii, fiind un cadou potrivit atunci când nu vreţi să vă expuneţi prea mult, fiind oricum un simbol al simpatiei. Iasomia galbenă este simbol al gentileţii, candorii, al eleganţei şi al simplităţii. Toate erau simboluri perfecte pentru o revoltă împotriva cenuşiului unui regim dictatorial. În plus, iasomia este floarea specifică a Tunisiei, fiind deseori prezentă în campaniile turistice promoţionale. Sloganul „revoluţia iasomiei“ a fost inventat de un jurnalist tunisian, Zied El Hani, cunoscut pentru lupta sa împotriva regimului. El a postat on line, pe blogul său, un test intitulat chiar „Revoluţia iasomiei“.
Cenzura chineză
După ce au făcut legătura între mesajul internautului necunoscut despre iasomie cu revoluţia tunisiană, conducătorii Partidului Comunist aflat la putere în China s-au mobilizat şi au luat măsuri drastice, pentru ca nu cumva să izbucnească şi pe aceste meleaguri vreo revoluţie. De menţionat, că la câteva luni de la revoluţia tunisiană, în China nu s-au înregistrat nici un fel de acte de rebeliune, ci mai degrabă acte de represiune puse la punct de regim din proprie iniţiativă, precum arestarea artistului Ai Weiwei.
Mai întâi de toate, autorităţile au decis să interzică utilizarea cuvântului iasomie pe toate site-urile din China. Dacă încercaţi să tastaţi acest cuvânt în vreun motor de căutare, eforturile dumneavoastră vor fi zadarnice. În plus, au fost eliminate toate materialele video în care iasomia joacă vreun rol. Cel mai şocant exemplu este cel care îl are drept protagonist pe secretarul general al Partidului Comunist chinez, Hu Jintao, cu care exista un filmuleţ în care acesta cânta melodia populară chineză „Mo Li Hua“, dedicată iasomiei. Este vorba de un cântec care datează din vremea dinastiei Qing şi care demonstrează că iasomia face parte din istoria şi cultura chineză. Cei care au cel mai mult de suferit în urma interzicerii iasomiei sunt fermierii din regiunea Daxing, un district rural situat în apropiere de Beijing. De când poliţia a ordonat interzicerea vânzărilor de iasomie, preţurile s-au prăbuşit, iar fermierii riscă să dea faliment. Autorităţile au organizat şi o reuniune cu principalii vânzători de flori pentru a-i avertiza să nu îndrăznească să mai vândă iasomie până la un nou ordin.
