Vaccinarea, încă din momentul descoperirii, este, în mod plastic spus, „educaţia de tip universitar a sistemului imun“. În acest fel, orice organism viu „învaţă“ să se apere, îşi „pregăteşte o armată“ de anticorpi împotriva bolii sau bolilor cuprinse în vaccin.

Programul de vaccinare depinde de vârsta şi de istoricul vaccinarilor. Cel mai important program de vaccinare este cel ce vizează vârstele mici sau căţeii după naştere până la vârsta de cinci-şase luni. Pentru câinii mai mari de această vârstă şi care nu au fost niciodată vaccinaţi, de obicei se aplică un altfel de program, mai scurt, dar cu acelaşi efect.

Cum se vaccinează un căţel de vârstă mică şi cu ce vaccin, când şi mai ales împotriva căror boli?

Cele mai importante vaccinuri sau mai bine spus boli împotriva cărora se vaccinează câinii la începutul vieţii sunt parvoviroza, hepatita infecţioasă şi jigodia (distemperul). Pentru aceste boli există vaccinuri ce le cuprind pe toate, numite polivalente. Există şi vaccinuri monovalente, mai cunoscute fiind cele împotriva parvovirozei canine.
Vaccinarea este începută, pentru căţei, la vârsta de cinci, şase, şapte săptămâni de viaţă. În România, vaccinarea este începută, de obicei, de la vârsta de cinci-şase săptămâni cu vaccinarea împotriva parvovirozei canine (vaccinare monovalentă) sau şi împotriva distemperului (jigodie), deci o vaccinare bivalentă. Vaccinarea se efectuează doar în cazul unui câine clinic sănătos.
După această primă vaccinare, dar nu mai devreme de 14 zile, se efectuează o nouă vaccinare (booster sau rapel) de stimulare suplimentară a imunizării iniţiale şi adaugare de valenţe noi (de boli împotriva cărora se protejează animalul).
După încă două, trei, patru săptămâni de la această vaccinare rapel, se mai poate efectua, la alegerea medicului veterinar, una cu acelaşi profil. Ultima vaccinare, pentru majoritatea raselor, este foarte aproape de vârsta de patru luni (16 săptămâni de viaţă). Această vaccinare include şi cea obligatorie prin lege împotriva rabiei (turbării). Aceasta vaccinare este numită polivalentă la care se adaugă de obicei particula „cu antirabic inclus“. Acest vaccin este apoi repetat în fiecare an sau mai bine spus, înainte de împlinirea a 12 luni de la această ultimă vaccinare din primul an de viaţă. Pentru majoritatea raselor, programul de vaccinare se termină la vârsta de patru luni sau în apropierea ei. Totuşi, există o sensibilitate foarte cunoscută la rottweiler, amstaff şi uneori Golden pentru parvoviroza canină ce poate evolua chiar şi după aceste vaccinari, la vârsta de şapte-opt luni, foarte grav. Din acest considerent este recomandată o vaccinare suplimentară împotriva parvovirozei canine după vârsta de cinci luni de viaţă.

Care este programul de vaccinare pentru câinii ce au trecut de vârsta de patru luni sau sunt adulţi?

Dacă au fost sărite vârstele recomandate pentru vaccinurile iniţiale şi câinele a trecut de vârsta de patru luni, atunci este recomandată o vaccinare polivalentă urmată la trei-patru săptămâni de una polivalentă cu antirabic inclus. Urmează ca în fiecare an, înainte de împlinirea a 12 luni de la această ultimă vaccinare, să se repete polivalentul cu antirabic inclus. Acelaşi program este indicat şi pentru câinii adulţi, fără istoricul vaccinării disponibil.

Ce se întâmplă dacă am trecut de perioadă recomandată de vaccinare, în fiecare an?

Dacă au trecut mai mult de 12 luni de la vaccinarea polivalentă cu antirabic inclus, medicul veterinar poate recomanda ca întâi să se efectueze o vaccinare polivalentă simplă, urmată la patru săptămâni de una polivalentă cu antirabic inclus.
Dr. Daniel Lescai – doctor în medicină veterinară

Un acord cu statele membre ale Uniunii Europene privind normele comune minimale la controlul tehnic periodic al vehiculelor, la documentele de înmatriculare şi controalele rutiere ale vehiculelor utilitare a fost aprobat marţi, în prima lectură, de către eurodeputaţii reuniţi în sesiunea de la Strasbourg. Regulile respective, s-a subliniat în cursul dezbaterilor, vizează creşterea securităţii rutiere, fixarea de norme noi la nivel european în materie de controale tehnice periodice ale vehiculelor, precum şi în materie de formare şi calificare a inspectorilor. În plus, minimum 5% din ansamblul vehiculelor utilitare prezente pe autostrăzile UE vor fi supuse inspecţiilor. Statele membre pot, de asemenea, în cazul în care doresc acest lucru, să impună norme stricte, altele decât cele definite prin actuala legislaţie europeană.

Sunt recunoscute transfrontalier certificatele de control tehnic

În conformitate cu noile dispoziţii aprobate marţi de europarlamentari, va fi mult mai uşor să reînmatriculezi un vehicul într-o altă ţară membră a UE, întrucât statele membre vor fi obligate să recunoască certificatele de control tehnic provenind dintr-un alt stat membru al Uniunii. Eforturile pentru detectarea fraudelor la kilometraj (falsificări de cifre) devin mult mai serioase, incluzând aici citirea şi consemnarea kilometrajului în certificatul de control tehnic. Statelor membre ale UE li se cere instituirea de sancţiuni severe şi eficace în cazul falsificării datelor mai sus menţionate.

Frecvenţa controalelor tehnice ale motocicletelor –
la discreţia statelor

Comisia Europeană a propus iniţial prevederi severe la testele comune pentru motociclete şi bicicletele cu motor. Totuşi, în urma unui compromis între Consiliu şi PE, doar motocicletele cu motoare ce depăşesc 125 de centimetri cubi vor fi obligate la inspecţii tehnice, începând cu anul 2022. În plus, statele membre ale Uniunii se vor putea dispensa, de astfel, de controale în cazul în care şi-au stabilit propriile măsuri eficace de securitate rutieră. Pentru facilitarea controalelor rutiere, statele membre va trebui să utilizeze sisteme de clasificare a riscurilor pentru a putea fi astfel reperate întreprinderile ale căror vehicule au rezultate proaste în termen de securitate, precum şi pentru a se reduce cheltuielile administrative ale celor cu rezultate bune. Acordul aprobat de europarlamentari urmează acum să fie aprobat oficial şi de Consiliul Ministerial.
Maria Capitaine  (corespondenţă din Strasbourg)