După un drum lung, de mai bine de 15 ani, şi multă muncă, echipa feminină de spadă a României a cucerit joi noapte titlul suprem. Ana Maria Popescu (fostă Brânză), Simona Gherman, Simona Pop şi craioveanca Loredana Dinu au cucerit medalia de aur la Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro, învingând în finală (scor 44-38) echipa Chinei, fosta campioană olimpică.
În drumul spre aurul olimpic, cele patru spadasine fantastice au fost coordonate de antrenorul emerit craiovean Dan Podeanu, un tehnician căruia nu îi place să se laude, deşi palmaresul său ca şi selecţioner al naţionalei feminine de spadă este impresionat.
În urmă cu patru ani, la încheierea Jocurilor Olimpice de la Londra, unele fără medalii pentru elevele sale, Dan Podeanu a decis să se retragă de la naţională. Doi ani mai târziu accepta oferta Federaţiei Române de Scrimă, de a reveni la lot. „Revin cu gândul de a cuceri acea medalie care îmi lipsește din palmares, aurul olimpic“, spunea maestrul Podeanu în august 2014, într-un interviu acordat GdS.
Au urmat medalii cucerite de tricolore la mondiale şi europene, fie că era vorba despre proba individuală sau întrecerea pe echipe.
Au plecat fără promisiuni, se întorc cu medalii
În primăvară, pe măsură ce Jocurile Olimpice se apropiau, lumea sportului începea să calculeze, să estimeze câte medalii va obţine România la Rio. Spadasinele erau în fruntea listei când se vorbea despre cucerirea unei medalii, dar la o conferinţă înainte de plecarea spre Brazilia, Ana Maria Popescu le-a spus jurnaliştilor că nu mai vrea să facă promisiuni. „Londra nu o vom uita, o să o purtăm în spatele nostru cât vom trăi, de aceea, referitor la Jocurile Olimpice de la Rio, nu vreau să promit nimic. În 2012, am ajuns la Londra cu speranțe și am plecat de acolo în genunchi (echipa României a fost eliminată în sferturile de finală – n.r.). De data asta îmi doresc ca Rio să ne surprindă pe toți. Cu siguranță mergem acolo hotărâte și determinate să facem ce nu am făcut data trecută. Dar fără promisiuni și fără să plecăm cu medaliile la gât. De data asta vrem să ne întoarcem cu medaliile, nu să plecăm cu ele la Rio“, spunea vicecampioana olimpică din 2008, de la Beijing.
Dezamăgirea de la individual şi lacrimile de bucurie de la echipe
Săptămâna trecută, la concursul individual de spadă, tricolorele nu au găsit drumul spre podium. Simona Gherman şi Simona Pop au pierdut din primul meci, iar Ana Maria Popescu a părăsit competiţia în optimi. A urmat un val de critici la adresa acestui rezultat, iar Ana Maria a reacţionat, promiţând că ea şi colegele sale vor face tot ce le stă în putinţă să-şi ia revanşa în întrecerea pe echipe. „Trebuie să ne strângem la echipe acum, pentru că nu s-a terminat totul şi nu poate să fie ca la Londra. Ne aşteptăm la un meci foarte greu cu Statele Unite, pentru că ştim cât de puternice sunt, cât de dure, dar sperăm să ne strecurăm pe lângă ele, făcând scrima pe care ştim noi să o facem. Asta e tot ce ne lipseşte pe planşă, încrederea să facem exact ce am învăţat“, mărturisea cea alintată „Brânzici“.
A venit meciul cu americancele, pe care Ana Maria Popescu l-a închis cu o tuşă de aur. Apoi, ea şi cele două Simone din lot, Gherman şi Pop, au învins în semifinală, mult mai uşor decât se aşteptau, Rusia. Finala a fost una de povestit nepoţilor. Antrenorul Dan Podeanu a aruncat-o în luptă şi pe rezerva Loredana Dinu, craioveancă get-beget, iar aceasta nu a ratat ocazia să-şi arate valoarea. Tot Ana Maria Popescu a închis meciul cu o tuşă spectaculoasă, din săritură. „Aveam o luptă cu chinezoaica şi am vrut s-o bat la individual, era problema mea cu ea. Cel mai tare mă bucur că mi-a ieșit tușa aceea din săritură. Domnul Podeanu, săracul, știe câte și-a luat pe cârcă atunci când o exersam“, a mărturisit Ana la câteva ore după concurs, citată de Gsp.
După ce au urcat pe cea mai înaltă treaptă a podiumului, româncele de aur au ascultat imnul naţional cu lacrimi în ochi. După ani de muncă, sacrificii, durere şi multe speranţe, li se împlinise visul. Ana Popescu a dedicat medalia memoriei tatălui său, la fel şi Loredana Dinu şi Simona Pop, care şi-au pierdut taţii prea devreme. În plus, craioveanca Loredana Dinu a vărsat o lacrimă şi pentru regretatul său antrenor, Dumitru Popescu, care a crezut mereu în potenţialul ei, dar care nu a mai apucat să o vadă cu medalia de aur olimpică la gât.
România are 2.000 de spadasini, China – un milion
Festivitatea de premiere a fost oficiată de doi români, Octavian Morariu, membru în CIO, şi Ana Pascu, vicepreşedinte al Federaţiei Internaţionale de scrimă. Pentru Ana Pascu, care în urmă cu câteva luni îşi pierdea fiul în urma incendiului de la Colectiv, momentul premierii spadasinelor tricolore a fost o mică bucurie care a înmuiat tragedia pierderii unicului copil. „Oamenii pot găsi energii nebănuite, faptele lor pot declanșa emoții profunde. Le mulțumesc pentru asemenea clipe fetelor! Să fii campion olimpic înseamnă enorm într-un sport unde România are 2.000 de sportivi, dintre care vreo 500 la nivel competițional înalt. China cred că are un milion“, mărturisea Ana Pascu unui jurnalist român prezent la Rio.
Prima medalie olimpică pentru România la Rio a fost obţinută sub ochii multor sportivi din delegaţia tricoloră. Echipa de handbal, dar și atleţi, tenismeni le-au susţinut de spadasine. Ana Maria Popescu a simţit energia acestora, iar ieri, printr-o postare pe Facebook, le-a mulţumit.
Loredana Dinu a spus că în timpul finalei cu China mâinile îi tremurau aşa de tare, că nu mai putea să scrie scorul pe hârtie: „Am trăit finala cu un puls extrem de mare, simţeam că-mi iese inima din piept şi nu mai am aer. Atunci când nu eram pe planşă, mâinile îmi tremurau atât de tare încât nu puteam să scriu scorul pe hârtie.
Nu-mi vine să cred că mi s-a îndeplinit un vis“.
Mulţumiri pentru partenerii de antrenament
De mai bine de un deceniu, Craiova a fost ca o casă pentru spadasinele tricolore. La sala din curtea Liceului cu Program Sportiv „Petrache Trişcu“, antrenorul Dan Podeanu şi fetele pregăteau pas cu pas detaliile cuceririi de medalii la Europene, Mondiale, apoi olimpice. Un rol important l-au avut partenerii de antrenament, băieţii de la spadă, cărora Ana le-a mulţumit ieri. „Rezultatul acesta este al celor care ne-au ajutat. Și să știți că au fost puțini, au fost zece la număr, colegii care au venit și ne-au ajutat. Copiii aceia au venit pe timpul lor,
și-au rupt din vacanța lor să vină să ne ajute. Nu ne permiteam să greșim ca la Londra, să ne antrenăm cu altă echipă. Era singura noastră opțiune să ne folosim practic de acești copii. Deci este și meritul lor că am ajuns aici, pentru că au încercat, pe cât posibil, să ne pună probleme și să ne ajute la antrenamente. Este mare lucru, iar asta înseamnă pură pasiune. Mi-aș dori ca ei să fie cei ajutați“, a spus campioana olimpică.
Ana Brânză are alee cu numele ei la „Trişcu“, urmează Podeanu şi Dinu?
După ce în 2008 devenea vicecampioană olimpică în China, Ana Maria Brânză a fost cadorisită de reprezentanţii LPS „Petrache Trişcu“ din Craiova, acolo unde a făcut liceul, cu o alee care îi poartă numele. Este vorba despre aleea care duce spre sala de scrimă din curtea liceului. Acum, că a venit cea mai strălucitoare medalie la Jocurile Olimpice, rămâne de văzut ce idee vor avea directorii LPS „Petrache Trişcu“, pentru că maestrul Dan Podeanu, profesor la acest liceu, şi Loredana Dinu, şi ea fostă elevă la „Trişcu“, merită să ocupe pagini importante în istoria liceului care are ca obiectiv să scoată campioni.
