Mijlocaşul formaţiei CS Universitatea Craiova, slătineanul Adrian Ionescu, a declarat, pentru revista clubului oltean, că îşi doreşte să bifeze o nouă promovare în Liga I, după ce în 2010 a reuşit acest lucru cu Universitatea Cluj.
Oltean get-beget, Adi Ionescu a început să practice fotbalul în Slatina natală, avându-l profesor pe Ion Pîrvulescu, descoperitorul trioului Luţu – Dănciulescu – Niculescu. Apoi a ieşit biruitor dintr-o selecţie de peste 300 de copii la Şcoala Nicolae Dobrin, unde a intrat pe mâna profesorului Georgescu, cel care i-a şlefuit pe Raţ, Maftei ori Bilaşco şi a deputat pe prima scenă la 18 ani. „De la Nicolae Dobrin m-a cumpărat FC Argeş. Antrenorului Ion Moldovan i-a plăcut foarte mult de mine, şi, după două luni de pregătire, m-a debutat în prima ligă, într-un meci cu Dinamo. Apoi, la al doilea joc în A am şi marcat, cu Bihorul. Am jucat şi contra Craiovei de câteva ori, era un fel de Steaua – Dinamo al provinciei. Nu pot să uit duelurile dintre Marius Radu şi Njock, tot timpul săreau scântei când îşi disputau mingea“, a declarat Adrian Ionescu, pentru Maxima Sport.
După trei ani şi jumătate petrecuţi în Trivale, Adi Ionescu a ajuns la Oţelul, apoi la Universitatea Cluj. Între timp, şi câteva tentative de a juca afară: „Înainte să ajung la Galaţi am fost în probe la FC Luzern, în Elveţia, apoi la Debrecen. Dar nu s-au înţeles impresarii cu cluburile. Apoi, când am plecat de la Galaţi, Bogdan Mara m-a dus în China, la FC Quin Dao. Am avut ghinionul ca meciul la care a venit preşedintele să mă vadă să fie la 2.000 de metri altitudine. Eram acolo cu Sabin Ilie. Şi eu, şi el ne-am sufocat, nu aveam aer, dar chinezii alergau de mâncau pământul. Aşa că mutarea a picat“, a spus mijlocaşul CSU. „Am ajuns la Cluj, în primul sezon am evitat retrogradarea în C în ultima etapă, apoi, în anul următor, după ce a venit Walter, am promovat. În A, s-au făcut transferuri masive, iar cei care au dus greul în liga secundă au fost daţi la o parte. Aşa am ajuns la Tulcea, unde, trei ani la rând am terminat tot timpul pe trei. Eram cei mai buni, cei mai tari când începea sezonul şi terminam totdeauna sub locurile promovabile“, a completat Adi Ionescu.
„La Craiova până acum totul e perfect”
Relaţia cu Erik Lincar, de la Delta Tulcea, i-a adus lui Ionescu mutarea în Bănie şi banderola de căpitan: „O lună l-am avut pe Erik antrenor la Tulcea. Mi-a spus că vrea să-l ajut în proiectul de la Craiova. Chiar dacă aveam şi ofertă din prima ligă, mi s-a părut mai atractivă această provocare. Alegerea au făcut-o cei din vestiar, colegii mei. M-a bucurat că mi-au arătat că au încredere în mine. Eu unul îl alesesem căpitan pe Stancu. Oricum, acum mi-e mai uşor fără banderolă. La început am fost un liant între băieţi. Păi, cu Pătraşcu am fost coleg, când eram mici, la Şcoala Dobrin. Cu Cârjă la Oţelul şi la Tulcea, cu Cîju, Dragu, Sin, Vişan şi Scarlat tot la Tulcea“.
După mai bine de patru luni petrecute împreună, acesta susţine că la CS Universitatea s-a conturat un grup unit: „La Craiova până acum totul e perfect. Avem rezultate. Ne înţelegem între noi, ca într-o familie. E proiect foarte serios. Avem liniştea care trebuie acordată un jucător de fotbal. Când am fost la ‘U’ Cluj, am jucat aici, în Craiova: erau 19.000 de oameni în tribună, am luat bătaie cu 3-0. Toată lumea striga Ştiinţa, Ştiinţa! Era antrenor nea Piţi atunci. Aşa ar trebui să se joace orice joc de fotbal, pe orice teren. Cum e în Germania: şi în Liga I şi în a II-a e stadionul plin. Te simţi fotbalist la Craiova. Când am văzut sâmbătă câtă lume!… A fost puţin dezamăgitor că lumea a fost împărţită, dar, în timp, sper ca prin joc şi rezultate să atragem cât mai multă lume de partea noastră. E important că timpul lor liber ni-l dedică nouă, şi noi trebuie să facem tot ce ţine de noi să-i bucurăm“.
