Şapte ani fără Zoli Crişan

Pe 14 octombrie 2003, în Spitalul Judeţean din Craiova s-a stins din viaţă, la doar 48 de ani, fostul mare internaţional al Craiovei Maxima, Zoltan Crişan (foto), răpus de o hemoptizie masivă cauzată de o tuberculoză ireversibilă la care ajunsese din varii motive.
Cu aproape patru luni înaintea lui (pe 14 iulie 2003), alt mare fotbalist al „campioanei unei mari iubiri“, Petre Deselnicu, decedase într-un spital din Bucureşti, iar în ziua înmormântării acestuia, în curtea Bisericii „Madona Dudu“, venise şi Zoli, deşi era bolnav.
Crişan, originar din Oradea (născut pe 3 mai 1955), a făcut carieră la Universitatea Craiova, echipă cu care a cucerit două titluri de campion (1980, 1981), patru Cupe ale României (1977, 1978, 1981, 1983), fiind sfertfinalist cu Ştiinţa în Cupa Campionilor Europeni (1982) şi semifinalist al Cupei UEFA (1983).
Pentru echipa naţională a evoluat în 46 de meciuri oficiale, marcând patru goluri. Unul dintre meciuri este istoric pentru Zoli: pe 17 aprilie 1975, pe celebrul stadion „Santiago Bernabeu“, cu 100.000 de spectatori în tribune, s-a disputat întâlnirea Spania – România, scor 1-1 (0-1), partidă din preliminariile CE. Golul tricolorilor l-a marcat Crişan, printre picioarele portarului Spaniei!
„N-am fost introdus în primii 11 jucători, ci am intrat pe teren cu două minute înainte de finalul primei reprize, la scorul de 1-0 pentru Spania… Cu aproape 20 de minute înainte de finalul partidei, am înscris golul egalizator, printre picioarele portarului Iribar… I-am redus la tăcere pe cei 100.000 de spectatori. Golul înscris lui Iribar îl am şi acum pe iris! Îl am pe… Cristi Minculescu aici, pe iris!“, avea să declare, peste ani (în cartea „Patimile lui Crişan“, Editura de Sud 2004), Zoltan Crişan.