Fane Tiganu’, Nicu Postasu’ sau Duta profesorul alcatuiesc topul celor care ar putea sa-i ameninte lui Cristian Mitu statutul de „campion“ al comunei.
„La 20 de ani am pus pentru prima oara mâna pe o paleta de tenis. Erau doi aici, la Bârca, fratii Macesanu, pe care nu-i batea nimeni. Intr-o luna am invatat cum sa stau la masa si câteva procedee, apoi, in scurt timp, nu mi-au mai putut rezista“, isi incepe sexagenarul Cristian Mitu povestea. A absolvit Scoala Medie nr. 5 Craiova, a fost dat afara de la facultate in anul doi, apoi a plecat in Moldova. In tinerete a fost invatator, dar a predat si educatie fizica la o scoala din Târgu Frumos. Este cunoscut la Bârca pentru ca a fost consilier in toate legislaturile, dar si pentru ca este secretarul Casei de Pensii. Cristian Mitu are insa priza la tineri, acestia recunoscând ca ii stiu de frica atunci când vine vorba de tenis de masa.
Educatie cu mingea de celuloid
Desi in curând va implini 62 de ani, nea Cristel, asa cum il cunosc localnicii, este o persoana foarte activa. „Cât e ziua de mare il gasesti la primarie sau la caminul cultural“, spune un localnic venit cu treburi pe la consiliul local. Chiar si când afara sunt sub zero grade, sexagenarul din Bârca isi aduna baietii la caminul cultural, acolo unde se desfasoara adevarate campionate locale. Ambitiile sunt pe masura, iar jocul se incinge, fara ca „vedetele locale“ sa intreaca insa limitele. „Copiii stiu ca nu le vreau raul. Trebuie sa ii adune cineva de prin baruri si de prin discoteci. Am reusit sa atrag foarte multi tineri in jurul mesei de tenis. Vara ne strângem si 30-40 de oameni. De altfel, oltenii trebuie sa stie ca la Bârca nu sunt numai orgii si crime, ci se mai intâmpla si lucruri bune“, spune nea Cristel, invârtind paleta in mâna cu un aer tineresc. Mai mult, de comun acord cu ceilalti fii ai satului, s-a stabilit si un cod de buna purtare: „Când vin sa joace tenis de masa, baietii nu au voie sa injure, sa bea si sa fumeze“.
Fiii satului, in top
„Am acceptat toate regulile impuse de nea Cristel. Stim ca nu ne vrea raul si, in plus, este omul de la care avem ce invata. De aceea nu ne suparam atunci când ne bate la tenis. Trebuie sa muncim si sa incercam sa fim mai buni ca el“, spune Fane, unul dintre tinerii care se lupta pentru a deveni, chiar si neoficial, campionul comunei Bârca la tenis de masa. Chiar daca nu s-a gândit serios la momentul in care va trebui sa puna punct „carierei“ sportive, nea Cristel stie ca, inevitabil, o sa vina si acea zi. Chiar a intocmit un clasament al celor care l-ar putea detrona: „Inca mai pot si nu mi-e frica sa joc cu nimeni din sat. Daca ar fi sa fac un top al celor care ar putea sa-mi calce pe urme, i-as putea nominaliza pe Fane Tiganu’, Nicu Postasu’ si Duta profesorul. Intre cei trei se da batalia acum, dar mai au de munca pâna sa ma intreaca“.
„Unelte“ din Germania
Fara sa stea pe gânduri, nea Cristel se asaza la un capat al mesei, invitându-si un partener de joc. Il gaseste repede si dupa o serie de contre scurte il invita sa execute „câteva mingi periate“, asa cum a botezat omul lovitura de topspin pentru a fi pe intelesul partenerilor. Se misca rapid si „scoate pe masa“ minge dupa minge, ca un veritabil aparator, incercând sa impresioneze asistenta. Apoi, dupa câteva contre rapide de lânga masa, il invita pe unul dintre tinerii care se inghesuie pe margine sa-i ia locul. „Ma ajuta si paleta. Are fete profesionale. Mai am una acasa si mai buna. Mi-a adus-o fiica-mea din Germania“, isi lauda nea Cristel „unealta“. Acesta nu ezita insa sa explice cum reuseste sa se mentina in forma: „Nici unul dintre baieti nu are viteza mea de reactie. Nu joc numai tenis. Joc oricând o miuta, iar dimineata fac de fiecare data gimnastica pentru ca altfel parca ma strâng hainele“.
