Cinci ani de la decesul lui Constantin Otet

„Astazi, 21 februarie 1999, este o zi trista pentru noi toti, este o zi de doliu pentru intreaga Banie. Sintem in pragul unei primaveri pe care nea Tica Otet n-a mai apucat-o. Si, noi toti, impreuna, cei care i-am fost prieteni si l-am stimat intr-un mod inegalabil, il conducem, zguduiti de tristete, pe ultimul drum. Pe el, nea Tica Otet, artizanul nenumaratelor impliniri ale fotbalului craiovean. Fireste, este greu in asemenea momente descumpanitoare, cind lacrimile ne coplesesc, sa vorbesti despre un om de o implacabila rigoare morala si un caracter integru, cum a fost nea Tica Otet, a carui aproape intreaga activitate profesionala este nemijlocit legata de clubul de fotbal Universitatea Craiova, de succesele de neuitat…“

Am citat mai sus din prima parte a necrologului pe care Emil Sandoi l-a citit in urma cu cinci ani, in fata stadionului „Ion Oblemenco“, atunci cind regretatul antrenor Constantin Otet a fost condus pe ultimul drum.

O boala nemiloasa l-a smuls prematur dintre noi pe antrenorul „Craiovei Maxima“, pe 19 februarie 1999, el fiind inmormintat in cimitirul Ungureni. Si cum o nenorocire nu vine intotdeauna singura, in urma cu doi ani a decedat si sotia lui Tica Otet, Emilia. Post-mortem, lui Constantin Otet i s-au acordat titlurile de antrenor emerit si de cetatean de onoare al Craiovei.