Dupa haosul creat la inceputul saptaminii, o data cu punerea in vinzare a biletelor pentru meciul nationalei, era de asteptat sa nu se mai gaseasca bilete sau sa se gaseasca, dar la preturi foarte mari. Speculantii care, obisnuiti cu astfel de „afaceri“, au facut tot posibilul numai sa puna mina pe citeva bilete au avut simbata cea mai trista zi din „cariera“. Suporterii ramasi fara bilete speriati de presa centrala ca biletele se vind la preturi exorbitante (intre 50 si 100 de euro), s-au linistit cu gindul ca, desi nationala joaca la Craiova dupa 18 ani, ei vor fi alaturi de tricolori doar in fata televizorului. Motiv pentru care nu au mai iesit din casa, nici macar sa ia pulsul strazii. S-au asezat linistiti in fata televizorului, asteptind partida care ne-a dat sperante pentru calificarea la Euro 2004.
„Ia-l, cu pretul lui, numai sa ma scap de el!“
Cine a avut totusi inspiratia sa iasa la o plimbare in zona Pietei Prefecturii a avut ocazia sa gaseasca biletul dorit la un pret incredibil: 50.000 de lei! Exact pretul inscris pe bucata de hirtie care te arunca in viltoarea stadionului intesat de suporteri! Peste 50 de oameni te rugau sa cumperi, chiar sub nasul politistilor, macar un bilet! „Ia-l, domnita, ca trebuie sa ai macar un prieten care nu are bilet! Ia-l, ti-l dau la pretul lui! Ia-l, numai sa ma scap de el!“ Acestea sint cuvintele pe care ti le adresa fiecare „bisnitar“, daca i se parea ca esti cit de cit interesat. Fluturind la vedere cite zece-douazeci de bilete, speculantii incepusera sa-si piarda rabdarea. Unii dintre ei, oameni obisnuiti, care nu mai repetasera experienta de bisnitar niciodata in viata, dar au facut rost, nimeni nu stie cum, de mai multe bilete, ti le ofereau chiar sub pretul „pietei“. „Daca le iei pe toate, ti le dau cu treij’de mii! Ia-le! Pe toate ti le dau!“. De la umbra, politistii desfasurati in zona asistau plictisiti si fara chef de vreo interventie „in forta“ la „nefericirea“ afaceristilor. Este de inteles ca, acolo unde nu e specula, politistul nu are de ce sa intervina. Si specula nu a fost; dar a fost comert ilicit cu produse, in speta bilete, obtinute pe cai nestiute. Erau false, nu erau, erau cumparate sau primite „cadou“! Nimanui nu parea sa-i pese. Clubul „Universitatea“, care s-a ocupat de distribuirea biletelor, nu a anuntat ca va mai vinde bilete nici la case, nici prin agenti volanti.
Cu bilete false sau nu, cei care au patruns in stadion nu au dezamagit. Au strigat, au aclamat, au aplaudat.
