Catalin Craciunescu este in pregatiri cu Universitatea de la sfirsitul saptaminii trecute, dupa ce Dinel Staicu si Gigi Netoiu s-au inteles in privinta revenirii jucatorului la Craiova. El va primi drept de joc pentru olteni cind Comitetul Executiv al Federatiei Romane de Fotbal va modifica regulamentul de transferari. Ieri, fiind zi libera, l-am cautat pe Craciunescu pentru un dialog.
– Afirmat la Minerul Motru, te-ai consacrat la Universitatea, apoi ai plecat, in urma cu citiva ani, la Rocar. Cum a fost pentru fotbalistul Craciunescu perioada aceea din Bucuresti? Ai simtit ca la Rocar era aceeasi atmosfera ca in Banie?
– Nici vorba, cum sa fie la Rocar atmosfera de la Universitatea?! Atit de bine cum m-am simtit in Banie nu m-am simtit nici unde. Craiova este unica! Cred ca nicaieri in Romania nu este ca la Universitatea Craiova. Asta stie toata lumea.
– Atunci de ce ai preferat sa mergi la Rocar?
– Va reamintesc, terminasem contractul cu Universitatea si doream o schimbare, sa vad cam cum ar fi in alta parte. Am ajuns, in cele din urma, la Rocar, echipa care atunci promovase in Divizia A. Zic in cele din urma deoarece am avut o oferta de la Rapid, dar transferul nu s-a mai realizat. Si atunci, am ales Rocarul.
– Ce s-a intimplat asta-vara, de ce ai preferat iarasi sa mergi pe mina lui Florin Marin si Gigi Netoiu? Bine, atunci ai ales Dinamo…
– Dinamo, campioana editiei 2001/2002, sa nu uitam. La Craiova era o situatie incerta, iar Dinamo era in Cupele Europene. Ce ar fi trebuit atunci sa aleaga un jucator? Am crezut ca fac un pas inainte semnind cu Dinamo. Mie si celorlalti coechipieri de la Universitatea care au acceptat sa semneze pentru Dinamo ni s-au promis multe. Cred ca am fost pacaliti. Si asta s-a intimplat inaintea meciului de la Craiova cu FC National, partida care a stabilit campioana. Atunci, inaintea acelei intilniri, am semnat toti cu Dinamo deoarece, repet, ni s-au promis multe. Acum imi dau seama ca momentul a fost bine ales, adica ni s-au promis multe tocmai pentru ca Dinamo sa devina campioana, noi jucind si cistigind impotriva Nationalului cu gindul la viitorul nostru.
– Bine, dar toti cei care ati semnat cu Dinamo atunci, inaintea acelui meci capital, nu v-ati gindit ca ar putea fi vorba si de un fel de cursa?
– Ne-am dat seama, dar ne-am gindit ca urma sa mergem la o echipa de top, viitoarea campioana, participanta in Cupele Europene. Nu mergeam la o formatie amarita.
– Dar in Stefan cel Mare mai era o echipa!
– Da, este adevarat. Dar noua ni s-a promis ca unii or sa plece, ca noi vom fi sprijiniti si de conducere, ca o sa ni se acorde sansa etc. Intelegeti? Daca totul decurgea corect, adica toti jucatorii din lot beneficiau de sanse egale, atunci intelegeam. Este normal ca cel mai bun sa intre in teren, dar nu s-a prea intimplat asa.
– N-ai jucat nici macar un minut la Dinamo! Ce ti s-a explicat?
– Nu mi s-a acordat nici o sansa, n-am primit nici o explicatie. N-am pus intrebari, asteptam ca domnul Florin Marin sa faca ordine in Stefan cel Mare. Eu altfel il stiam pe antrenorul Florin Marin… Fata de tot ceea ce mi s-a promis la semnatura, la Dinamo altceva s-a intimplat. N-am nici o informatie, dar cred ca pe mine conducerea nu m-a agreat.
– Inteleg ca regreti pasul facut asta-vara.
– Enorm. Am ales gresit momentul plecarii mele. Regret. Este cel mai gresit pas facut de mine pina acum in cariera.
– Aud ca si alti coechipieri de-ai tai de la Universitatea aflati inca sub culorile „ciinilor rosii“ regreta acel pas din vara trecuta.
– Nu pot sa vorbesc eu in locul lor, dar mai sint unii care regreta.
– Acum?
– Sint bine, ma pregatesc cu Universitatea. Speram sa facem un retur bun. Am semnat pentru trei ani si acum astept modificarea regulamentului de transferari pentru a putea juca la Universitatea.
– Un gind pentru suporterii Universitatii, cam suparati pe voi, oltenii care ati parasit asta-vara Craiova…
– Ei sint admirabili si intelegatori. Atunci a fost o situatie speciala, o incertitudine la Universitatea, si ne-am gindit la viitorul nostru profesional. Universitatea are nevoie de minunatii sai suporteri, care sint inconfundabili.
