„Toata viata voi regreta ca m-am retras de pe gazon in ’99“

Astazi, de Martisor, actualul antrenor al echipei Pandurii Tirgu Jiu, Emil Sandoi, isi aniverseaza ziua de nastere, el implinind 37 de ani. A inceput fotbalul la Universitatea (debut in prima divizie in septembrie 1983, U Craiova – FC Arges 3-0), evoluind in Banie pina in 1995. A avut cele mai mari satisfactii, impunindu-se ca unul dintre cei mai buni aparatori din campionat, titular si in echipa nationala unde – in perioada 1987-1993 – a contabilizat 30 de selectii. A debutat in echipa nationala intr-un amical Grecia – Romania 2-2 (1997), Emeric Ienei fiind pe atunci selectioner. Cu Universitatea a cucerit, ca jucator, un titlu (1991, atunci Sandoi si Ciurea au fost golgheterii echipei, cu cite 13 goluri fiecare) si doua cupe (1991, 1993), dar in finala editiei 1992/1993, Universitatea – Dacia Unirea Braila 2-0 (0-0), Sandoi si-a fracturat piciorul drept (dubla fractura), fiind obligat sa stea in afara gazonului un an. La acel meci, reprezentantii francezilor de la Olympique Lyon erau in tribuna stadionului „Lia Manoliu“, urmind ca Emil – dupa finala – sa semneze un contract avantajos!

Intre 1995-1996, a jucat in Franta, dar la echipa de liga a doua SCO Angers, apoi a revenit in Romania, dar la FC Arges. S-a reintors la Universitatea in 1998 (antrenor era Emeric Ienei), dar in 1999, la 34 de ani, a renuntat la cariera de jucator, fiind numit antrenor principal al Universitatii. Cifrele carierei sale: 351 jocuri/49 de goluri in prima divizie din Romania, 30/2 in a doua din Franta, 16 meciuri in Cupele Europene (cu Universitatea). In prezent, este antrenor principal al divizionarei B Pandurii Tirgu Jiu, Emil avind contract pina in vara acestui an.

– Care este obiectivul echipei Pandurii pentru acest campionat? Probleme?

– O clasare in prima jumatate a clasamentului. Consider ca este un obiectiv realizabil. Sint multumit de conditiile de pregatire oferite in aceasta iarna. E adevarat, acestea sint pentru nivelul Diviziei B. O problema care, probabil, se va rezolva abia la vara este terenul de joc, suprafata actuala necesitind imbunatatiri. Pentru a-l proteja, n-am intrat pina in momentul de fata pe teren, iar in retur speram sa fie bine, adica s-o ducem pina la capat, mai ales ca avem sapte partide acasa.

– De la Cupele Europene, Franta, la Tirgu Jiu. Cum e?

– Asta-i viata! Ma simt insa bine la Tirgu Jiu. Am inceput o munca aici, vreau s-o duc pina la capat. Din vara, vom vedea! Am si acum o oferta, dar ramin la Tirgu Jiu.

– Si acum ramine misterioasa debarcarea antrenorului Sandoi de la Universitatea, dupa ce echipa, salvata de la retrogradare, a ajuns in Cupele Europene.

– Ati fost acolo, stiti de fapt ce s-a intimplat. Au fost schimbari la nivelul actionariatului si cei noi probabil ca asa au crezut de cuviinta.

– Totusi, o consider nefireasca: antrenorul – demis, iar unii jucatori titulari – pusi pe lista de transferari (Cristescu, Prunea, Vochin, Neagoe)!

– Asta-i situatia, trebuie sa ne conformam deciziilor celor care conduc. Chiar daca nu ne convin! Va dati seama, o asemenea demitere m-a afectat. Ma simt cu sufletul impacat: in acel sezon, Universitatea – cu Emil Sandoi principal – a evitat retrogradarea si a ajuns in Cupele Europene, dupa sapte ani de absenta. Ce rost mai au insa acum comentariile? Universitatea avea atunci – in sezonul in care am jucat finala Cupei Romaniei, 1999/2000 – o echipa buna si numai printr-un concurs de imprejurari a ajuns, la un moment dat, intr-o situatie delicata, aceea de a evita retrogradarea.

– Un alt moment controversat ramine acela al agatarii ghetelor in cui la 34 de ani si fara nici un meci festiv.

– Si pentru mine ramine acel moment ca unul de mare regret. Cred ca o sa regret toata viata decizia de a renunta la cariera de fotbalist! Am fost insa, intr-un fel, obligat sa iau acea hotarire deoarece am fost numit antrenor principal al echipei. Este foarte greu sa fii antrenor si jucator in acelasi timp. Problema e destul de complicata si cu unele implicatii.

– Dar apoi?

– Pai, nu stiu daca mai aveam loc sa joc la Universitatea…

– Nu merita Emil Sandoi o retragere oficiala pe „Ion Oblemenco“?

– Ce sa mai zic… Mi-as fi dorit, ca sa fiu sincer! Am avut parte de momente deosebite pe „Ion Oblemenco“, de un public extraordinar si de oameni de fotbal cunoscatori ai fenomenului…