Sălile de operații din spitalele din Oltenia ar trebui să fie dotate cu aparatură performantă, dar, în realitate, în multe dintre ele, chirurgii sunt nevoiți să improvizeze și să salveze vieți cu „antichități“.
În unele săli de operație din Oltenia, medicii sunt nevoiți să lucreze cu aparatură din 1977. Siguranța pacientului nu prea mai există. „Știi când te duc în sala de operație, dar nu știi dacă mai ieși în viață“, spune Viorica M., care în urmă cu o jumătate de an a ajuns pe masa de operație. Nu a fost o masă care se poate regla în funcție de nevoile pacientului, așa cum Viorica văzuse în urmă cu doi ani în Italia, acolo unde băiatul ei, plecat de ani buni în străinătate, a trecut printr-o operație de apendicită. „Să te ferească Dumnezeu să ajungi în spitalele de la noi. Mă rog să nu mai fiu niciodată țintuită pe masa rece de operație de pe care ai impresia că pici în orice moment. Când am ajuns în spital mi-am dat seama cât de multe lipsesc, că sănătatea este la pământ. Medicii mi-au spus ce au și ce nu au, ce pot și ce nu pot să facă. Am cumpărat o parte din materialele sanitare de care am avut nevoie, dar și unele medicamente“, povestește Viorica.
După ce a fost operată pentru extirparea unei tumori, femeia a aflat că trebuia să înceapă tratament cu antibiotice pentru că luase infecții intraspitalicești. „Trăiam pe propria piele vorba că în spital intri cu o boală și ieși cu trei. După multe zile de spitalizare și bani cheltuiți am ajuns cu bine acasă. Scapi cu bine dacă dai de un doctor bun și dacă ai bani. Cât am stat internată, însă, am văzut cum mulți au murit…“, spune femeia.
„Suntem în situație de avarie, nu am mai primit aparatură de 12 ani“
Povestea Vioricăi este trăită de mulți pacienți din clinicile de chirurgie. Lipsa dotărilor din spitale se traduce pentru bolnavi în șanse mai puține la viață. Medicii, de multe ori, sunt legați de mâini. Riscă de multe ori și respiră ușurați când operația a ieșit bine și așa „cu multe improvizații“. Clinica de Urologie din cel mai mare spital din Oltenia este pe punctul a-și suspenda activitatea, cu toate că este una dintre clinicile unde se fac cele mai multe intervenții chirurgicale. Medicii realizează 4.000 de intervenții pe an, aproape cât toate celelalte clinici de chirurgie generală la un loc, iar aparatura din sala de operație este depășită. „Avem nevoie de foarte multe, de lămpi scialitice, mese chirurgicale, instrumentar. Suntem în situație de avarie, nu am mai primit aparatură de 12 ani. Am făcut nenumărate referate, dar am primit numai promisiuni. Ne-am mai descurcat cu ce am mai primit din sponsorizări și prin studiile clinice. Este însă nevoie de dotări de sute de mii de euro“, spune conf. univ. dr. Paul Tomescu, șeful Clinicii de Urologie a Spitalului Judeţean de Urgenţă Craiova.
Mesele chirurgicale și lămpile scialitice din sala de operație sunt din 1977 și atunci au fost primite prin donație de la americani. Pentru că aparatura este depăşită, unele operații au fost amânate sau nu se mai pot face deloc. Medicii nu mai au siguranța actului medical. „Este nevoie de foarte multe. Nu mai avem siguranță. Ne adaptăm și lucrăm cu ce avem. Dacă ar veni un medic din Occident, s-ar cruci. Sunt și intervenții pe care nu am putut să le mai facem. Trebuie să improvizăm în fel și chip. Așteptăm un miracol“, adaugă șeful clinicii.
„Specialiști avem, dar nu și aparatura necesară“
Nevoi sunt și în sala de operație din Secția de Neurochirurgie a SJU Craiova. Aici ajung cazurile cele mai grave din Oltenia. Din donații, medicii au reușit să achiziționeze o parte din instrumentarul de care au nevoie. Lipsește însă un microscop foarte util în extirparea tumorilor. În 2016, numărul operațiilor realizate a ajuns la 400. Dacă ar avea toate dotările necesare s-ar putea rezolva mai multe cazuri, iar în multe situații, bolnavii nu ar mai fi puși pe drum. „Microscopul ne ajută să avem mai multă precizie. Masă de operație am primit în urmă cu șapte ani, la fel și aparat de anestezie. Când se mai defectează le mai reparăm. Mare nevoie este de o lampă scialitică, nu a mai fost schimbată cam de zece ani. Am făcut o asociație pe secție prin care am reușit să cumpărăm câteva lucruri. Pentru că nu avem aparatura necesară nu putem să ne ocupăm de partea de traumă de coloană. Toate cazurile le trimitem către alte spitale din țară. Specialiști avem, dar nu și aparatura necesară“, spune dr. Otilia Mărgăritescu, șefa Clinicii de Neurochirurgie a Spitalului Județean de Urgență Craiova.
Spitalul din Severin: „Am primit chinezării care se defectează imediat“
Despre lipsuri și despre aparate vechi de peste 25 de ani vorbesc și medicii de la Spitalul Județean Severin. În cele opt săli de operație se lucrează zilnic. Medicilor însă le lipsește aparatura performantă. Aici se fac aproximativ 2.000 de intervenții chirurgicale pe an. „Este nevoie de aparate de anestezie noi, de lămpi scialitice, de mese chirurgicale. Trebuie schimbat tot instrumentarul. Singurele instrumente mai noi sunt la Urologie. Ultima dată, pentru blocul operator am primit aparatură de la Ministerul Sănătății în urmă cu patru ani, însă pentru că se achiziționa la prețul cel mai mic am primit chinezării care se defectează imediat“, explică dr. Cristian Jianu, purtător de cuvânt în cadrul Spitalului Județean Severin.
Promisiunea, hrana spitalelor
În aceleași condiții se zbat să reziste și chirurgii din spitalele orășenești ale Olteniei. Cu lungile liste de nevoi pe masă, managerii dau vina pe lipsa de finanțare din sistem. Se hrănesc an de an din promisiuni. Spitalul din Băilești deservește aproximativ 56.000 de oameni. Unitatea spitalicească are 128 de paturi, împărțite în patru secții și cinci compartimente. Fiecare secție are maximum 25 de paturi. Mesele chirurgicale din sălile de operație ale spitalului sunt din 1970. Medicii le întrețin și le folosesc așa până o să primească altele noi. În spital sunt trei săli de operație, iar conducerea spitalului spune că speranța de a aduce aparatură nouă stă într-un proiect derulat de primăria orașului. „Printr-un proiect cu Bulgaria ar urma să primim aparatura de care avem nevoie în sălile de operație, mese chirurgicale, aparat de anestezie și linie laparoscopică. Avem doi chirurgi care operează. Suntem în faza încheierii contractelor, urmează studiile de fezabilitate“, spune Mirela Țibreanu, managerul spitalului.
Banii veniți din contractul cu CAS nu acoperă de multe ori adevărata cheltuială
La Spitalul din Balș este nevoie de un aparat nou pentru anestezie, dar și de un defibrilator. „Avem laparoscop nou, însă este nevoie este înlocuirea aparatului de anestezie pe care îl avem cam de șapte ani și medicul a cerut unul nou. Masa de operație este de aproximativ zece ani. Ne trebuie și un defibrilator, avem unul, dar nu este automat. Am trimis lista cu toată aparatura de care avem nevoie la Ministerul Sănătății, dar și la primărie. Din banii pe care îi avem cumpărăm de multe ori instrumentar și consumabile“, a spus dr. Ștefan Stănculescu, managerul Spitalului din Balș.
Dotările precare sunt cauzate de subfinanțarea sistemului, spune managerul Spitalului din Filiași, dar și de delăsare. Secțiile de chirurgie sunt marile consumatoare ale spitalelor. Banii veniți din contractul cu Casa de Asigurări de Sănătate (CAS) nu acoperă de multe ori adevărata cheltuială. „Finanțarea vine pe spital. Sunt secții mari consumatoare care niciodată nu o să aducă veniturile conform consumului. Dar avem și secții care consumă mai puțin și care acoperă cheltuielile. Afecțiunile chirurgicale, mai ales, ar trebui plătite la adevărata lor valoare. CAS decontează serviciul medical, diagnosticul de care suferă pacientul are un ICM care e stabilit de CNAS în funcție de cât e de complex cazul. Acesta se înmulțește cu un tarif pe caz ponderat care e stabilit de Școala Națională de Sănătate Publică și așa se face venitul pe pacient. În secțiile chirurgicale niciodată un caz nu este plătit cu cât costă de fapt. Primim cam 1.400 de lei pentru un caz, iar în decont vedem că, de fapt, am cheltuit cu acel pacient 3.000 de lei sau mai mult“, explică dr. Ioana Dumitru, managerul Spitalului din Filiași.
„Se lucrează pe mese de operație ruginite”
Lipsa aparaturii performante, a stațiilor de sterilizare, a circuitelor din sălile de operație duce la apariția cazurilor de infecții nosocomiale. Zilnic, din această cauză mor oameni, o spun reprezentanții pacienților. Așa se face că în spitalele din România, rata mortalității este peste 50%. Un studiu realizat de suedezi arată că țara noastră are cel mai slab sistem de sănătate din Uniunea Europeană. „Blocurile operatorii din multe spitale județene din țară sunt sub orice critică. Neavând la dispoziție aparatura necesară, calitatea actului medical este precară. Medicii nu au truse medicale, nu au posibilitatea de sterilizare. Uneori este nevoie de truse de unică folosință. Siguranța pacientului este pusă în pericol. Multe dintre blocurile operatorii ar trebui închise. Mesele de operație nu au posibilitatea de poziționare corectă a pacientului. Instalațiile de anestezie sunt foarte vechi, pacientul merge apoi către Terapie Intensivă și acolo dezastrul este la fel de mare, pentru că dau peste ventilatoare vechi. De aceea, avem o foarte mare rată de deces în spitale. Indicii de mortalitate sunt foarte mari. Medicii au mare curaj să lucreze în astfel de săli de operație. Se lucrează pe mese de operație ruginite. Este nevoie de investiții“, a precizat Vasile Barbu, președintele Asociației Naționale pentru Protecția Pacienților.
