Psihoteraperut Mihaela Sârbu spune că susținerea psihologică este prioritară pentru bolnavii de cancer
Psihoteraperut Mihaela Sârbu spune că susținerea psihologică este prioritară pentru bolnavii de cancer
Psihoteraperut Mihaela Sârbu spune că susținerea psihologică este prioritară pentru bolnavii de cancer

Psihooncologia este un capitol lipsă în sistemul sanitar românesc. Lipsa suportului psihologic este una dintre cele mai importante probleme de care se lovesc bolnavii de cancer. Mihaela Sârbu, psiholog și specialist în psihoterapie integrativă, vorbește despre importanța pe care o are consilierea psihologică în cazul acestor bolnavi și despre lipsurile sistemului.

Gazeta de Sud: Diagnosticul „cancer“ este întotdeauna greu de primit şi de acceptat chiar și de către cei mai puternici oameni. Cât de importantă este consilierea psihologică a pacientului, având în vedere că în spitalele din țara noastră nu se pune mare accent pe acest lucru?
Mihaela Sârbu: Momentul în care ne confruntăm cu un diagnostic ca acesta depăşeşte cu mult nivelul de tolerabilitate al oricărui om. De aceea se impune ca acela care comunică diagnosticul să aibă o anumită atitudine. Consilierea psihologică în aceste momente este prioritară deoarece vorbim despre un eveniment traumatizant care afectează major. De cele mai multe ori apare o programare mentală negativă de la aflarea diagnosticului, motiv pentru care se impune aducerea unei atitudini pozitive, optimiste din partea  unui medic, psiholog, a rudelor, prietenilor. Apare ideea că boala este fatală şi lupta cu ea este pierdută din start ori se renunţă la luptă treptat, neavând resurse, suport şi încurajare din exterior. De aceea, resursele pacientului trebuie activate şi un psiholog sau psihoterapeut este cel mai în măsură să facă asta. Fără ajutorul unui specialist, în sănătate, nutriţie, psihologie este foarte dificil de depăşit această stare. Răbdarea, compasiunea, suportul unui terapeut, un regim de viaţă diferit pot transforma această situaţie în ceva ce cu siguranţă este mai greu de dobândit faţă un ajutor de specialitate.

GdS: Cum ar trebui să comunice medicii cu pacienţii care suferă de această boală?
M.S.: Medicii, în marea lor majoritate, au dezvoltat cred o rezistenţă, o platoşă la acest diagnostic, tocmai pentru a se adapta şi proteja. De aceea, probabil că majoritatea nu se gândesc că este ceva delicat de comunicat şi că pot să pună o povară în plus omului pe care îl au în faţă. Momentul în care află diagnosticul este foarte important. Foarte important este şi gradul de afectare al pacientului, stadiul în care este boala. În acele momente, trebuie ţinut cont de componenta afectivă a pacienţilor şi de nevoile lor din momentul respectiv. O privire catastrofică asupra evenimentului nu face decât să agraveze situaţia. Şi să dai speranţe false la fel. De obicei, pacienţii au nevoie de informaţii despre evoluţia bolii, despre tratament, despre cum va fi afecta viaţa lor şi a apropiaților. În nici un caz nu trebuie să fie etichetaţi, descurajaţi, priviţi de sus sau văzuţi ca lipsiţi de importanță. Ar fi de folos ca medicii să empatizeze mai mult, să stea de vorbă cu pacientul de la om la om și o parte dintre ei fac asta, dar, din păcate, nu toţi.

„Lupta cu această boală poate fi câştigată dacă avem instrumentele necesare“

GdS: Este mai bine să spună deschis adevărul sau să îl ascundă?
M.S.: Este cu siguranță mai bine să spună adevărul. Probabil sunt și excepții de la regulă, în funcție de context, faza în care este boala sau alți factori ce trebuie luați în calcul și care ar putea să schimbe cursul normal al lucrurilor.

GdS: În străinătate în spitalele de oncologie există psihooncologi. Cât de important este un asemenea specialist pentru bolnavii de cancer, mai ales că în România există un număr mare de bolnavi?
M.S.: Este foarte importantă prezenţa unui specialist, pentru că lupta cu această boală poate fi câştigată dacă avem instrumentele necesare. Au apărut chiar programe pe calculator sub formă de jocuri care au fost folosite pe pacienţii copii şi care au dat rezultate foarte bune. Un asemenea specialist poate face diferenţa între câştigarea luptei sau abandonul ei. Este foarte important să înţelegem cauzele psihice ale cancerului. Ramura de psihosomatică are aportul ei şi oferă informaţii şi explicaţii foarte importante. Trebuie luată în considerare relaţia dintre minte şi corp. În România, există un număr mare de specialişti şi chiar şi asociaţii pe acest domeniu. Din păcate, prezenţa lor în spitalele de stat este redusă şi insuficientă probabil. Deci, o persoană motivată şi orientată pozitiv poate să găsească soluţii dacă îşi doreşte şi îşi propune să depăşească. Important este impactul iniţial şi cum depăşeşte şocul. Iar asta depinde într-o mare măsură de medicul oncolog, care poate să ajute sau nu. Ştiu că mulţi medici sunt pregătiţi, au făcut cursuri de specialitate şi sunt orientaţi pozitiv, spre pacient.

GdS: De ce în România nu se pune accent pe latura afectivă a bolnavilor?
M.S.: În România, se pune accent din ce în ce mai mult pe latura afectivă a pacienţilor. Mai ales medicii tineri fac asta. Probabil este un pic mai dificil cu medicii în vârstă, care sunt mai puţini deschişi la capitolul „afecţiune“. Cred că este important şi nivelul de cultură al pacientului pentru că informaţiile sunt disponibile şi la îndemână oricui. Dacă avem o gândire analitică şi orientată spre o soluţie putem depăşi chiar şi momente care par de nedepăşit. La noi în ţară şi nu numai accentul pe latura afectivă vine sau nu din cultură noastră că ţară, din modul în care gândeau şi funcţionau bunicii noştri.

„Există grupuri de suport care îi pot ajuta atât bolnavi, cât şi pe apropiaţii lor“

GdS: Cum trebuie susținut în mod normal un bolnav de cancer din punct de vedere psihologic?
M.S.: Depinde foarte mult şi de stadiul bolii. Suportul afectiv al familiei este foarte important. Ei sunt primii care au acces la intimitatea bolnavului şi pot să ofere afecţiune şi să încurajeze. Pacienţii pot dezvolta şi alte afecţiuni, apar tulburări de anxietate, sindromul depresiv posttraumatic, atacuri de panică, tulburări de somn. Ele se pot ameliora, se pot trata, se pot vindeca. Este însă foarte importantă motivaţia pacientului, dorinţa de vindecare. Psihoterapia reechilibrează bolnavul emoţional şi ajută în lupta cu suferinţă.

GdS: Sunt din ce în ce mai mulți tineri bolnavi de cancer și nu este ușor să primești un astfel de verdict atunci când ai viitorul în față. Mulți trec prin depresie odată cu aflarea acestui diagnostic. Cum ar trebui să fie ajutați din punct de vedere psihologic?
M.S.: Într-adevăr, depresia de cele mai multe ori vine la pachet cu acest diagnostic. Să îţi exprimi frustrările şi să ai lângă tine un grup de susţinere, să ştii că nu eşti singur face diferenţa între o stare de suferinţă şi o stare de echilibru. Există grupuri de suport care îi pot ajuta atât bolnavi, cât şi pe apropiaţii lor. Iar dacă nu există la noi în oraş, haideţi să le creăm. Această poate să fie o ocazie pentru a face ceva concret în privinţa asta. Depresia se poate trata, ameliora, vindeca, iar tehnicile de tratare sunt complexe.

GdS: În România, există trei centre regionale de consiliere gratuită pentru bolnavii de cancer. Ar fi nevoie și în zona noastră de un astfel de centru?
M.S.: Cu siguranţă că este nevoie. Nevoia este reală. Am putea face ceva în acest sens. Există oameni orientaţi pozitiv, optimişti, care sunt dispuşi să ofere. Ei pot să dedice o parte din timpul şi resursele lor pentru a face asta. Disponibilitate din partea noastră găsiţi. Am putea, cu siguranţă, să dezvoltăm această idee într-un proiect concret.

Ana-Maria PREDILĂ
A făcut studii de jurnalism la Université Lille 3, Charles de Gaulle, în Franţa şi este o persoană căreia îi place comunicarea şi socializarea. Vrea să fie informată şi să aleagă conform propriei conştiințe şi nu după cum dictează obiceiurile comunității. Îi place să citească şi să meargă la teatru.