Tiroida este o glandă situată în regiunea gâtului, fiind formată din doi lobi uniţi printr-un istm. Tiroida secretă doi hormoni: T4 sau tiroxina şi T3 sau triiodotironina. Hipertiroidia este un sindrom clinic cauzat de sinteza excesivă de hormoni la nivelul glandei.
Tiroida este o glandă în formă de fluture, situată la baza gâtului, sub mărul lui Adam. În mod normal, tiroida cântăreşte 30 de grame, având, în ciuda greutăţii mici, o influenţă imensă asupra organismului. Hormonii tiroidieni controlează metabolismul, influenţează ritmul cardiac, controlează nivelul colesterolului, rezistenţa oaselor, digestia şi tonusul muscular. Persoanele care prezintă exces de hormoni tiroidieni au toate funcţiile organismului accentuate.
Cauzele principale ale hipertiroidismului sunt: boala Basedow-Graves (70-80% din cazuri), adenomul toxic tiroidian, nodulii tiroidieni (formaţiuni crescute pe unul sau ambii lobi tiroidieni, care produc hormoni în exces), guşa toxică multinodulară şi tiroiditele (apar când organismul produce anticorpi care afectează tiroida, în urma unor infecţii). Cauze mai rare ale hipertiroidismului: consumul de medicamente care conţin cantităţi mari de iod şi tumorile tiroidiene.
Manifestări
Simptomele hipertiroidismului sunt scăderea în greutate (în ciuda ingestiei de alimente în cantităţi normale sau chiar mai mari decât în mod obişnuit), senzaţie de sufocare, căderea părului, păr foarte fin sau moale, activitatea intestinală crescută (flatulenţe şi balonări frecvente), tremurături ale mâinilor, agitaţie, slăbiciune, oboseală. Pulsul devine accelerat, de până la 200 de bătăi pe minut, privirea fixă. Apar disfuncţii sexuale: diminuarea sau lipsa menstruaţiei în cazul femeilor şi ginecomastie (mărirea sânilor) în cazul bărbaţilor.
Cei care prezintă boala Basedow-Graves au deseori o simptomatologie mai pronunţată: guşa nedureroasă şi moale, unghii groase, exoftalmie (ochi bulbucaţi şi înroşiţi), mixedem (pielea de culoare roşie, îngroşată).
Efecte secundare
Netratat, hipertiroidismul poate conduce la scăderea pronunţată în greutate, apariţia unor afecţiuni cardiace: tahicardia, insuficienţa cardiacă sau fibrilaţia atrială şi la tulburări de mineralizare ale oaselor care pot duce la apariţia osteoporozei.
Există trei tipuri de tratament împotriva hipertiroidismului: medicamentele antitiroidiene, tratamentul cu iod radioactiv şi îndepărtarea chirurgicală a glandei.
Medicamentele antitiroidiene se folosesc în cazul persoanelor cu boala Basedow-Graves sau cu guşă toxică multinodulară. Cu ajutorul acestei terapii, tiroida este împiedicată să mai secrete hormoni. La întreruperea tratamentului, boala revine, acesta fiind principalul neajuns.
Tratament cu iod radioactiv
Tratamentul cu iod radioactiv este cel mai frecvent folosit în cazul hipertiroidismului. Celulele glandei tiroide sunt singurele din organism care au capacitatea de a absorbi iodul, şi acestea absorbind iodul radioactiv sunt distruse. Terapia cu iod radioactiv poate fi urmată o lună sau două, majoritatea pacienţilor cu hipertiroidie fiind vindecaţi în acest mod. Principalul efect nedorit îl reprezintă slăbirea activităţii glandei, putând apărea hipotiroidia.
Îndepărtarea chirurgicală a glandei tiroide poate fi parţială sau totală, nefiind prima opţiune în cazul hipertiroidiei. De asemenea, ca şi în cazul tratamentului cu iod radioactiv, principalul efect nedorit îl poate constitui apariţia hipotiroidiei. În acest caz, se impune tratamentul cu levotiroxină, prin intermediul căruia cantitatea de hormoni tiroidieni este readusă între limitele normale.
