„Scirta, scirta pe hirtia Gazetei de Sud“, de Cezar Avramescu
Asociatia tipografilor, editorilor si furnizorilor din Oltenia organizeaza prima editie a „Salonului de carte“ – sub genericul „Sa dam cartile pe fata…“ – in perioada 28 noiembrie – 1 decembrie, in foaierul Teatrului National „Marin Sorescu“ din Craiova. Alexandru Manda, presedintele asociatiei, spune ca principalul scop este de a reuni cât mai multe edituri din tara. Se vor lansa carti, iar personalitati culturale vor prezenta expozee si aprecieri critice. Doi colegi de la Gazeta de Sud, cu doua carti de exceptie, vor fi prezenti in foaierul teatrului craiovean. Este vorba de Cezar Avramescu, care isi va lansa cartea „Scirta, scirta pe hirtia Gazetei de Sud“, luni, 28 noiembrie, si de Ion Jianu, cu volumul „Frumosii nebuni ai «Craiovei Maxima»“, a carui lansare va fi in aceeasi zi.
Materialele scrise si publicate de Cezar Avramescu in Gazeta de Sud au fost si continua sa fie savurate de toti românii de pretutindeni. De aceea, conducerea cotidianului i-a facut o surpriza de proportii inconfundabilului publicist, tiparindu-i o carte care cuprinde mare parte dintre acestea, fireste, cu acceptul autorului. Volumul are peste 300 de pagini si a aparut la Editura de Sud. Cartea este un spectacol socant al spatiilor de sinceritate si adevar, in care „poetul nelinistilor“ isi reconfirma autenticitatea valorii.
In „Scirta, scirta pe hirtia Gazetei de Sud“, autorul ofera imaginea unei Românii adolescente, impertinente si vanitoase, in concubinaj cu adversitatile pe care sarabanda afirmatiilor crude a reusit sa le stârneasca in materialele sale. Si totusi, printre rânduri, frica de nefiinta este mascata. Prin urmare, constiinta acuta a disolutiei, ca fenomen perceput si apoi constatat, reprezinta de fapt axa sentimentala a acestei carti. Ca, de altfel, a intregii sale creatii. Tot printre rânduri, apar tribulatiile sufletesti ale unui tânar sensibil, coplesit si torturat de pasiuni, dominat de sentimentul precaritatii existentei in sine. Chiar daca viata este prezenta totdeauna, paradoxal, niciodata nu-i este familiara. Autorul in sine este o aventura intelectuala autentica, prezenta sa fiind dublata de hiperluciditate tragica, de scepticism consubstantial, izvorât dintr-o teroare ce nu apartine arbitrariului. Când sinceritatile sucomba o data cu tentativa de a depasi pragul constrângerilor interioare, totul, absolut totul se duce „pe apa sâmbetei“. La Cezar Avramescu exista o straduinta aproape maniacala de a pastra nestirbita integritatea ideii, de a inlatura plictisul si dezolarea. Orice editorial al sau e ca un jurnal existential al unei tari cu un fond primitiv al constiintei. Fara pretentia de a face parte din piramida capetelor analitice ale politichiei românesti, autorul nu ofera un joc gratuit, inutil si falsificator. In editorialele sale, fiecare cititor poate observa sensibilitatile unei tari ulcerate. Nu sunt scalâmbaieli negatoare, ci spectacol socant. Argumentatia este risipita din si cu abundenta. Sinceritatea si cautarile sfâsietoare ale unei solutii contureaza profilul unui nelinistit lucid, adept al trairilor nedisimulate. De aceea, Cezar Avramescu este un copil teribil al unei generatii disperate, ravasita de constiinta propriei existente. Si… toate acestea, intr-o Românie unde mirosul si foamea sunt pedepse de lux.
Moto „perfid“
Autorului ii displace justificarea anarhismului intelectual, a pulsatiilor morbide ale asa-zisului energetism al actiunii, prin ideea trairii totale in numele careia singura sansa a individului este aceea de a se rata. Pentru confirmarea acestei realitati, Cezar Avramescu a procedat „perfid“, printr-un anunt aparut la rubrica decese, folosindu-l in carte „in loc de moto“: „Subsemnatul Avramescu Cezar, cu profund regret anunt colegii si prietenii ca n-am murit inca si nici nu am de gând. Asa ca ii scutesc de cuvântari funerare ipocrite si lacrimi false. Ii asigur insa ca totdeauna i-am considerat superiori mie si m-am straduit sa le urmez exemplul. Macar in aceasta problema astept exemplul lor“.
Cezar Avramescu sau râsu’-plânsu’ fara frontiere
Saptamâna trecuta am recitit cartea, iar adevarurile mi-au parut la fel de actuale ca in timpul regimului Iliescu. Ceea ce m-a facut sa cred ca sunt in fata unui nou Caragiale. Permanent in actualitatea mentalitatii politicii românesti. Iata un fragment ilustrativ: „Am fost adesea acid, caustic; asta deoarece nu permit nimanui, in afara de mine, sa ma considere atât de cretin incât sa nu-mi dau seama de realitati, desi unii se straduiesc sa le vedem altfel. Si nici nu ma consider atât de tâmpit incât sa asist pasiv la jaful comis de escrocii care ne fura cu nerusinare; ba, mai mult, sa multumesc din inima partidului si sa spun: ce daca fura, sunt de-ai nostri. Cine vrea sa fie considerat astfel il priveste. Am vrut adesea sa va descretesc fruntile, sa va aduc un zâmbet in aceasta existenta cenusie; de multe ori, zâmbetul l-am gasit pitit in spatele unei lacrimi“.
„Frumosii nebuni ai «Craiovei Maxima»“, de Ion Jianu
Cartea colegului nostru Ion Jianu, intitulata „Frumosii nebuni ai «Craiovei Maxima»“, a aparut in Editura ALMA, are peste 400 de pagini si contine 27 de interviuri, 15 dintre ele fiind realizate cu fosti mari fotbalisti precum: Lung, Boldici, Negrila, Tilihoi, Stefanescu, Ungureanu, Donose, Beldeanu, Ticleanu, Balaci, Geolgau, Cirtu, Crisan, Camataru si Irimescu. Celelalte interviuri au fost realizate, de-a lungul timpului, cu: Constantin Otet, Nicolae Ivan, Corneliu Stroe, dr. Vasile Frinculescu, Stefan Andrei, Eugen Barbu, Radu Cosasu, Adrian Paunescu, Traian Ungureanu si Sebastian Domozina. Suporterul patimas are posibilitatea sa descopere in aceasta carte inclusiv 100 de fotografii inedite din arhiva fotbalistilor „Craiovei Maxima“ si a antrenorului Constantin Otet.
Despre acest impresionant volum au auzit toti infocatii fotbalului din intreaga tara, insa nu au reusit sa intre in posesia lui. Acum, o data cu inaugurarea primului „Salon de carte“ de la Craiova, orice suporter are sansa de a-l avea in biblioteca personala.
Intre copertile lui sunt cuprinse marturisiri despre alcatuirea lotului si rezultatele deosebite ale Universitatii anilor ’80, echipa supranumita „Craiova Maxima“. De asemenea, sunt declaratii in premiera absoluta despre conditiile in care s-a desfasurat meciul retur cu Benfica Lisabona, din aprilie 1983, in semifinala Cupei UEFA. Totusi, principalul subiect al cartii il constituie evolutia echipei craiovene din sezonul istoric al Cupei UEFA ’82-’83, „Craiova Maxima“ fiind prima echipa româneasca ajunsa intr-o semifinala de cupa europeana.
Autorul, Ion Jianu, beneficiaza de parafa grea a scriitorului Fanus Neagu, care i-a prefatat cartea sub titlul generic: „O istorie… care tine de legenda“. Iata un fragment semnificativ: „CRAIOVA MAXIMA, despre care ziaristul Ion Jianu s-a apucat sa scrie abia acum, la maturitate, nu se va mai repeta in veci de veci si rânduri de vieti, cum ar spune Eminescu. Acei fotbalisti erau asa de mari, asa de frumosi si asa de talentati, incât geniul lor fotbalistic nu s-a mai intrupat, inca, atât de desavârsit in nici unul dintre urmasii lor. Si astazi, când scriu aceste rânduri chiar in Craiova lui Balaci, ninge frumos afara, ninge peste intreaga câmpie doljeana, ninge peste povestea Dunarii, peste povestile copilariei noastre si peste povestea frumoasa a Universitatii. Nu se va mai repeta Craiova Maxima pentru ca povestile, cele frumoase, se traiesc in copilarie. Ceea ce a fost copilaria Stiintei tine de Craiova Maxima“.
