Acum vorbesc aşa cum sunt ei

Adevăratul caracter, cum ştim, iese la suprafaţă în momente de criză. Atunci se vede pe cine ascundem înlăuntrul nostru, cine suntem în realitate şi ce putem. Mai ales în situaţii-limită aflăm ceva relevant despre noi sau ceilalţi. Cum suntem: curajoşi sau laşi, buni sau răi, capabili de empatie sau aroganţi, cumpătaţi sau isterici? Am auzit cu toţii în aceste zile de la foşti şi actuali lideri ai PSD o simfonie de jigniri grosolane, de înjurături neaoşe şi insinuări nedemne.
De pildă, fostul premier, Adrian Năstase, a publicat pe blog un fel de pamflet drept răspuns dat unui realizator TV, căruia i s-a adresat cu „bă, jigodie“, „bă, gunoiule“, „bă, idiotule“, „redus mintal ce eşti“. Nimic amuzant în replica asta golănească. Exprimarea merge la Jilava sau la Rahova, unde fostul premier pare să fi învăţat să vorbească „ca băieţii“. Iată-l pe intelectualul subţire înjurând ca la uşa cortului. Varsă o găleată de lături în capul unui pamfletar TV şi mai spurcat la gură decât el, doar pentru a-i demonstra că se poate coborî mult mai jos.
A venit rândul lui Ioan Rus să demonstreze că bădărănia nu are, practic, limite. În stilul său concis şi direct, prin câteva cuvinte bine ţintite, Rus a jignit în masă milioane de români plecaţi la muncă în străinătate. Cum i-ar putea răni mai grav cineva decât făcându-le nevestele curve, iar copiii golani? Ceva mai urât, cu greu se poate imagina. Aceasta nu este nici o „licenţă“, cum graţios i s-a şoptit ministrului la ureche în timpul emisiunii, pentru a-i scuza mojicia. Alea se numesc licenţe poetice, sunt cu totul altceva, mici forţări de limbaj cu efecte stilistice. În cazul de faţă avem de-a face cu limbaj licenţios, adică deşănţat, neruşinat, vulgar etc.
Nici Victor Ponta n-a fost prea departe azi (vineri – n.r.) de stilul mitocănesc care a virusat partidul la vârf. A încheiat triumfal o replică dată opoziţiei la dezbaterea moţiunii de cenzură afirmând despre Alina Gorghiu că este Elena Udrea a PNL. Cu insinuarea asta mizerabilă, Ponta trădează şi el o gândire a la Rus, din care lipseşte cuvântul curvă. Nu s-a abţinut să-i tragă o copită tot în stil birjăresc fostului lider PSD, Mircea Geoană, remarcând foarte spiritual că nu va vota niciodată o moţiune a opoziţiei după ce nu va mai fi preşedinte, că doar nu e prostănac.
Violenţa de limbaj este specifică oamenilor rămaşi fără argumente într-o dispută, care nu mai au nimic de spus. În disperare de cauză, pun mâna pe limbajul bolovănos şi lovesc cu insulte şi calomnii. Scopul agresivităţii verbale extreme este paralizarea adversarului, înecat într-o mare de dejecţii şi imprecaţii. Intimidarea prin limbaj este specifică şi borfașilor de rând. Această practică o întâlnim adesea la Antena 3, specializată în linşaje.
Cu ani în urmă, Vadim Tudor şi România Mare deţineau monopolul invectivei, însă tocmai asta îi făcea nefrecventabili. Între timp, s-a umpluat ţara de vadimi. Pe lângă o lipsa cronică de scrupule, apelul la trivialitate ca armă politică indică goluri adânci în educaţie, combinate cu un caracter infect. În loc de final, merită remarcat că tocmai brutele astea s-au găsit să-i reproşeze ani de zile grosolăniile şi bădărăniile fostului preşedinte Traian Băsescu. Tocmai ei, asasinii ultimelor rămăşiţe de bun-simț în politică.