Ce se întâmplă în România baronilor

În România a început ceea ce pare a fi o bătălie pentru destructurarea clanurilor locale, a rețelelor care adună la un loc politicieni, oameni cu funcții importante în stat și interlopi. Activitatea acestora s-a extins în mod periculos, deoarece ani de zile s-au bucurat, sub toate guvernele, de protecție. Luați la întâmplare orice județ: Prahova, Giurgiu, Vrancea, Constanța, Ilfov, oricare altul. Aceleași nume de baroni locali stăpânesc de ani buni județul ca pe propria feudă. Sub ei au crescut rețele politico-financiare tot mai puternice, și-au trimis copiii sau clonele politice în parlament și fac astăzi legea în România, la propriu. Baronii de azi nu mai sunt figurile ponosite de pe vremea lui Năstase, gen Mischie, Sechelariu, Contac, care abia prinseseră gustul banilor din tunurile date în jungla anilor ‘90.
Departe de bătăliile de la București și de ochii presei centrale, clanurile politico-financiare de azi s-au capitalizat, s-au obișnuit cu bani mulți și cu viața trăită pe picior mare. Și-au menținut puterea cumpărând voturi, achiziționând la vrac politicieni de la alte partide, borfași mari sau mici, dirijând resurse locale, contracte cu statul, traficând posturi-cheie din administrație.
Au schimbat lejer partide pentru a se menține la putere. Unii au avut ghinionul să pice, dar rareori a căzut și întreaga rețea, adică împreună cu executanții și locotenenții lor. Or, baronii locali nu fură singuri. În jurul lor găsim mereu rețele întregi, care se mută de la un jupan la altul.
Cum e posibil să vorbim azi de cazuri atât de mari și complexe de evaziune fiscală la Albă, la Prahova sau la Giurgiu, de persoane acuzate că au prejudiciat statul cu zeci și zeci de milioane de euro? Amploarea și sofisticarea cazurilor denotă o lungă experiență în comiterea de infracțiuni, sub adăpostul unor garanții puternice de impunitate.
Cum e posibil ca lângă politicieni importanți, alături de copiii lor, aflați la cârma județului, în parlament sau reprezentați în guvern, să găsim azi figuri sinistre de interlopi, rețele de tip mafiot atât de bine puse la punct? Ceva nu e în regulă. Ceva n-a funcționat. Ceva i-a încurajat, în loc să-i sperie.
Nu i-a speriat, de pildă, niciodată frauda la vot. Dimpotrivă, au transformat-o în regulă. Au furat voturi cu ajutorul interlopilor, au falsificat alegeri, au mobilizat sărăcimea și n-au dat niciodată socoteală pentru asta. A trebuit apoi să achite factura pentru servicii din campanie și au făcut-o, răsplătind clientela cu contracte, controlând poliție, procuratură și alte instituții-cheie din județ pentru a nu risca dosare. N-au plătit nici pentru asta. Au sărit dintr-un partid în altul, au primit trădători încurajând astfel traseismul politic, adică tot o formă de corupție.
N-au plătit vreodată cu excluderea din politică sau măcar cu oprobriul cetății. Alegătorilor români nu le păsa. Ei vor să câștige ceva, orice, se mulțumesc cu fărmitura căzută de pe masa boierilor care se bat pe ciolan. Baronii nu se mai feresc în ziua de azi să fure la vedere, să-și dea contracte propriilor firme având sentimentul atotputerniciei. Când s-au văzut amenințați să plătească pentru obrăznicia lor, au amenințat cu răscoala în bloc și au cerut iarăși protecție la centru.
Baronii și rețelele lor au transformat județele în mici republici autonome, de care politicienii de la București au devenit tot mai dependenți. Așa au ajuns să impună ei regulile descentralizării, să bată cu pumnul în masă miniștrilor cerând toată puterea în mâna lor. Imaginați-vă azi puternicii baroni locali având în subordine directă poliția, fiscul sau alte pârghii financiare importante la discreție. Cine i-ar mai deranja cu anchete pe teme de evaziune sau corupție?
Sub guvernarea Năstase începuse așa numită operațiune „centrul imaculat“, un fel de luptă anticorupție îndreptată împotriva baronilor locali. Cu această operațiune guvernul Năstase spera să împuște mai mulți iepuri dintr-o lovitură: să mai taie din pretențiile baronilor, care începeau să manifeste primele semne de independență față de centru și să mimeze lupta cu corupția, ocolind însă cu grijă marile cazuri. În plus, se obținea imaginea „centrului imaculat“, se vedea doar lăcomia baronilor, nu și a miniștrilor.
Greu de spus dacă ne aflăm în fața unei operațiuni similare. Centrul nu mai este demult imaculat, cu Dragnea, Voiculescu, Vosganian și alți lideri influenți anchetați și trimiși în judecată. Apoi, corupția baronilor și a rețelelor de sub ei este o realitate tot mai agresivă. Efectul este, așa cum spunea Ilie Sârbu, o tragedie pentru imaginea partidului. De data asta, PSD și PNL nu câștigă din atacarea rețelelor de baroni, dimpotrivă. Distrugerea lor amenință buna funcționare a partidelor construite pe acest tip de rețele piramidale.
Singurul beneficiu pentru Victor Ponta ar fi că mai astupă ici-colo găurile dintr-un buget făcut șvaițer de evaziune fiscală și furt generalizat. Costurile sunt însă uriașe, dincolo de imagine.
O parte din zecile de milioane din evaziune fiscale urma să ajungă, foarte probabil, și la partid, la finanțarea campaniilor electorale de anul viitor. Așa s-au alimentat partidele în România: cu bani negri scoși din evaziune, spălare de bani și alte infracțiuni, rețelele baronilor bucurându-se mereu de protecție.
După operațiunile procurorilor din Prahova, Alba sau Giurgiu va mai dificil – nu imposibil, desigur – dar cu siguranță mai dificil să le ceri baronilor să fure voturi la fel ca în trecut, când până și atotputernicul Dragnea s-a trezit trimis în judecată pentru fraudă la referendum.
Evident că baza de putere a USL este în acest moment puternic afectată de anchetele procurorilor, sprijiniți de SRI. N-ar fi exclus să asistăm la o ripostă împotriva acestor instituții, dincolo de obișnuita taxare a lor că ar fi „băsiste“.
Răscoala baronilor din vară împotriva Agenției Naționale de Integritate a prefațat atacul în forță la instituțiile de control. Sunt singurele care le mai stau azi în cale: procurorii și serviciile secrete. Opoziția nu există.
Dacă instituțiile-cheie vor rezista furiei baronilor, care se va întâlni cu interesele unor moguli și a unor lideri influenți, mai există o șansă că statul să se elibereze puțin din captivitatea lor, iar alegerile de anul viitor să se desfășoare ceva mai civilizat decât rușinea de referendum din 2012.