Guvernul Ponta a intrat într-un proces accelerat, vizibil și fără precedent de izolare în plan extern, care se manifestă în diplomație și politică. Este fără precedent în Europa ca un lider aflat într-o poziție importantă în țara sa, prim-ministru în cazul lui Ponta, să fie proscris fără echivoc tocmai de către cei din familia sa politică. Nici măcar Adrian Năstase, pe vremea când conducea discreționar România, n-a fost ocolit așa de ostentativ cum se întâmplă cu Victor Ponta în ultimele zile. Socialiștii l-au pus la index după ce a pierdut puterea, nu înainte.
Scurtă recapitulare: avalanșă de știri neplăcute pentru orice guvern. Partidul Socialiștilor Europeni renunță la congresul de la București; înaltul reprezentant UE pentru afaceri externe, Chaterine Ashton (laburistă, deci tot de stânga), nu mai găsește loc în agendă pentru a participa la zilele diplomației române; ministrul francez de externe, Laurent Fabius, de stânga și el, își anulează vizita la București. Toate aceste retrageri diplomatice transmit acelaşi mesaj guvernului Ponta: nu dorim să legitimăm derapajul democratic major de la București, aveți o problemă. Iar mesajul vine, repet, de la prietenii politici ai lui Victor Ponta.
Procesul de izolare a debutat odată cu delimitarea explicită a socialiștilor europeni de acțiunile abuzive ale guvernului USL pe durata tentativei de puci. De la bun început, președintele PES, Martin Schultz, l-a obligat pe liderul PSD, în timpul unei conferințe de presă comune organizate la Bruxelles, să accepte regula jocului preferată de Traian Băsescu. Și anume, că demiterea președintelui poate avea loc cu jumătate plus unu din numărul alegătorilor de pe liste, nu cu jumătate din cei prezenți, cum și-ar fi dorit guvernul Ponta. Ulterior, președintele grupului socialiștilor din Parlamentul European, Hannes Swoboda, s-a poziționat tot ca aliat al președintelui Băsescu, afirmând imediat după anunțarea rezultatelor referendumului că are dreptul să se întoarcă la Cotroceni.
Atunci s-a văzut limpede că demiterea plănuită de Voiculescu și Antonescu, acțiune la care a consimțit în final Victor Ponta, fragilizat de scandalul de plagiat, nu are gram de susținere în lumea civilizată, indiferent de familia politică. Până la poziția fără echivoc a socialiștilor, atenționările și condiționările Europei erau puse pe seama faptului că vin de la amicii președintelui Băsescu (Barosso, Reding, Merkel), prezentați în țară că fiind intoxicați și dezinformați de camarila dictatorului din garaj.
Liderii PES i-au lăsat, totuși, premierului Victor Ponta o ieșire elegantă, oferindu-i ocazia să spună că PSD a cerut amânarea sau mutarea congresului socialiștilor programat să se țină la București pentru a nu interfera, chipurile, cu alegerile generale. În aceeași zi, a apărut o știre care ar putea genera ceva confuzie: Ponta a fost ales vicepreședinte la Internațională Socialistă.
În realitate, funcția primită de Ponta nu are mare semnificație. IS și PES sunt două organisme diferite. Alte organizații, alte valori. În Internațională Socialistă, organizație mondială condusă de fostul premier grec George Papandreou, ajunge vicepreședinte cam orice socialist cu funcție mai de soi în țara lui. IS numără 32 de vicepreședinți, Ponta e vice alături de socialiști din alte democrații vestite ca Mexic, Maroc sau Uruguay.
Când va reveni, de pildă, în Europa din Africa de Sud, unde se ține Congresul IS, Victor Ponta va constata că socialiștii europeni au mai departe o problemă cu el așa cum au avut cu europarlamentarul Adrian Severin, fost PSD, până când l-au văzut plecat din partid și izolat la Bruxelles. Ponta nu înțelege că, în Europa, liderii pot exercita puterea câtă vreme au credibilitate, respectând principii și valori democratice, nu în orice condiții, cum se întâmplă la București, Sofia sau Budapesta.
Liderul PSD crede că este posibil ca ministrul apărării din Germania, acuzat de plagiat, să fie trimis la penitență deși era favoritul cancelarului Merkel, noul star al CDU, iar el să se fofileze prin Europa păcălind tot Bruxellesul ca și cum n-ar fi furat munca altora.
Victor Ponta încă refuză să priceapă că, după ce organizezi lovituri de stat în interiorul Uniunii Europene, viitorul tău politic s-a încheiat, cel puțin pentru moment. Premierul nu înțelege că atunci când Statele Unite trimit emisari speciali pentru a media criza politică într-o țară cu care au parteneriat strategic, zilele tale în fruntea guvernului sunt numărate. Liderul PSD pare încă surd la avertizările unor ideologi de stânga lucizi, ca Vasile Dâncu, disperați că fiecare zi petrecută în compania unui Crin Antonescu, tăiat de pe listă în cancelariile occidentale, echivalează cu o condamnare sigură la izolare. Întrebarea este acum dacă izolarea politică în plan extern este suficientă. Am văzut că personaje ca Ponta și Antonescu, când își simt viitorul amenințat, nu ezită să recurgă la retorica antioccidentală, antiamericană și naționalistă pentru a se agăța cumva de putere. Occidentul știe că joacă o carte riscantă în România și că are puțin timp la dispoziție. Izolarea politică, presiunile diplomatice nu sunt arme cu efecte imediate. Până la alegerile generale mai sunt trei luni. Dacă în acest interval presiunile externe rămân fără efect, iar USL va obține un scor bun, acești lideri izolați în plan extern nu vor putea fi dislocați prea ușor de la putere deoarece vor invoca mereu supralegitimarea populară din țara lor.
Dacă se va ajunge aici, riscul de contagiune în zonă este ridicat. Alte țări cu democrații fragile ca Ungaria și Bulgaria, cu lideri populiști și excesivi ca Orban sau Borisov, vor fi tentate să întindă coarda mizând pe neputința Occidentului demonstrată, eventual, într-o țara ca România. Apoi, Rusia va deveni și mai tentată în a destabiliza politic țări din marginea imperiului și de a le arunca în brațele naționalismului.
Moscova își poate realiza mai ușor interesele energetice într-o regiune scoasă de sub influența Bruxellesului, dominată de guverne antioccidentale și antiamericane. Occidentul știe că nu-și poate permite una ca asta. Prin urmare, izolarea politicienilor periculoși pentru proiectul european este insuficientă. Acest tip de punere în carantină nu-i vindecă. Se cer măsuri mult mai dure, capabile să întoarcă populația împotriva lor într-un timp scurt. Cristian Pantazi a elaborat pe această temă argumentând că singura soluție este Presiune și Bani. Sunt mai departe convins că Europa va trebui să apeleze la arme interzise pentru a domestici țări sălbăticite ca România.
P.S. Spre deosebire de PNL, dependent de liderul său cam într-o ureche, PSD mai are o rezervă de potențiali conducători. Cel puțin doi au ieșit deja la încălzire.
HotNews.ro
