16.7 C
Craiova
joi, 28 martie, 2024
Știri de ultima orăOpiniiO zi mare pentru România

O zi mare pentru România

Poporul român s-a pronunţat, respingând demiterea preşedintelui republicii. Din peste 16 milioane de alegători, 9 milioane au declinat oferta politică făcută de cei 258 de parlamentari.
Înţelepciunea colectivă s-a manifestat azi încă o dată, într-un moment de mare cumpănă, când au prevalat prudenţa şi moderaţia majorităţii. Neparticiparea la vot nu reprezintă vreo victorie pentru preşedintele republicii, ci expresia neîncrederii populare faţă de ura şi violenţa revărsate în spaţiul public de către detaşamentele de asalt care au perpetrat o lovitură de stat plebiscitară. Nu neapărat dezavuarea practicilor anticonstituţionale sau ataşamentul faţă de ideea de stat de drept au ţinut duminică majoritatea departe de urne, ci revărsarea deşănţată de ură a puciştilor, senzaţia majorităţii că ţara riscă să intre pe mâna unor zurbagii iresponsabili.
Din rezultatele de azi, caracatiţa penalo-securistă ar trebui să înţeleagă că propaganda urii, deşi se poate dovedi eficientă în fanatizarea unor părţi din populaţie, deşi poate duce chiar şi la mobilizarea unor categorii mai largi, nu va ajunge niciodată pentru captarea majorităţii. În plus, atunci când este prea intensă şi de durată, propaganda urii va toci reactivitatea, sfârşind prin a agasa publicul ţintă.
Milioanele de români exasperaţi de criză, cărora li s-a aruncat efigia „Băsescu“ în chip de simbol expiator, nu reprezintă un electorat politic coerent, ci o masă de oameni în căutarea unei izbăviri sacrificiale, or, o asemenea stare de spirit nu-i de durată. Aceiaşi care l-au dorit azi demis pe preşedinte în câteva luni îşi vor răcori nemulţumirile vituperând împotriva altora, cel mai probabil contra celor care i-au chemat azi la demitere. De când există istorie, surferii valurilor populare au fost înghiţiţi de acestea. Este mai mult decât improbabil că puciştii vor găsi în următoarele luni un închegat sprijin popular pentru continuarea planurilor lor antistatale.
Aşa cum s-a mai observat, această lovitură de stat, oprită de popor în ultima clipă, a produs rău tuturor. Din încleştare, preşedintele iese instituţional teafăr, dar politiceşte slăbit, cel puţin până la alegeri. Ca preşedinte recondus în funcţie prin neprezentarea electoratului, mandatul său va consta deocamdată în salvgardarea instituţiilor esenţiale ale statului de drept, în primul rând a justiţiei, mai puţin însă în continuarea sistematică a agendei politice pentru care s-a angajat.
Cât priveşte spectrul de aşa-zis „centru-dreapta“, iluziile nu sunt permise. El arată jalnic, fără structuri închegate, fără lideri credibili, cu un PDL la fel de letargic şi ambiguu ca întotdeauna. A deconta marea abţinere de la vot ca pe o victorie a „dreptei“ ar fi arogant şi ridicol: situaţia politică, organizatorică şi doctrinară a acesteia este la fel de precară ca înainte de declanşarea loviturii de stat. Acţiunile antistatale ale USL, care au declanşat o stare de extremă urgenţă naţională, nu pot însă face trecută cu vederea inconsistenţa actualei opoziţii.
Marele câştig al zilei de azi este evitarea prăbuşirii. Ar trebui ca fiecare să devină conştient de dezastrul naţional pe lângă care am trecut: o conducere scelerată asigurată de două marionete comandate de cea mai întunecată alianţă a infractorilor organizaţi şi conduşi în stil sovietic şi securist. Consecinţele: un dezastru valutar, financiar, economic, structural, social şi geopolitic. De acest pericol au fost perfect conştiente marile state euroatlantice, atunci când au intervenit cu o energie fără precedent pentru impunerea cvorumului referendar, acordând astfel o ultimă şansă României. Să mulţumim poporului care a folosit-o, evitându-ne catastrofa.
Prin lipsa unei majorităţi calificate care să cauţioneze lovitura de stat, România a arătat că este tocmai acea democraţie a cărei maturitate şi stabilitate au fost puse la îndoială. Un „nu“ majoritar dat loviturii de stat ar fi fost, desigur, mult mai convingător, dar şi o abţinere de la vot este o expresie a voinţei populare suficient de grăitoare pentru a ne recredibiliza. În ultimă instanţă, majoritatea poporului român a transmis un mesaj de seriozitate şi stabilitate, dovedind că suntem un partener euroatlantic fiabil – o circumstanţă care nu se va uita şi care va avea consecinţe pozitive pe termen mediu şi lung.
Pe termen scurt, este greu de imaginat dacă şi cât de grav mai sunt hotărâte să atace detaşamentele de asalt ale puciştilor. Ei sunt prinşi acum într-o fugă bezmetică înainte, specifică acţiunilor scăpate de sub control. Poate că USL-ul dispune la această oră şi de forţe capabile să tempereze aventurismul clicii penal-securiste, ce pare că l-a hipnotizat. Continuarea ofensivei antistatale, noi atentate la statul de drept, noi abuzuri şi forţări ale legalităţii perpetrate în speranţa înşelătoare a unei susţineri populare, pe fondul unei isterii propagandistice paroxistice, ar fi fatale pentru USL, în perspectiva alegerilor.
De cealaltă parte, considerentele de stabilitate şi reconstrucţie a credibilităţii internaţionale trebuie să domine orice strategie prezidenţială. Fermităţii în apărarea statului de drept împotriva oricărui viitor atac al unor pucişti deja ajunşi la disperare trebuie să-i secondeze eforturile serioase pentru coabitare. La urma urmei, nota de plată pentru lovitura de stat se va primi democratic, la urne.

Răsvan Lalu, contributors.ro

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS