A doua suspendare a lui Traian Băsescu

Au trecut două luni de la instalarea guvernului Ponta și mulți ne gândeam că Traian Băsescu și-a găsit nașul. Dacă președintele a fost principalul creator de scandaluri politice în ultimii zece ani, acum el a fost depășit de Victor Ponta, care, în mai puțin de două luni, a generat mai multe crize de tabloide și evenimente mediatice decât alții în patru ani. Este destinul dânsului, dacă așa vrea să fie cunoscut în lumea politică nu are nimeni ce să-i facă. Este o iluzie că vreun consultant sau vreun coechipier poate să influențeze opiniile, atitudinile și comportamentul oamenilor politici aflați la vârf. Poți să determini creșterea volumului de cunoștințe, a gradului de informare, lărgirea ariei de competențe, dar nu le poți în nici un fel influența comportamentul. Oamenii politici aflați în poziții de frunte se comportă cum vor ei, nu cum vor cei din jurul lor.
Cu consecințele respective.
După două luni de guvernare, USL a elaborat un plan complicat și detaliat, nu pentru scăderea șomajului, creșterea investițiilor străine, reducerea corupției sau îmbunătățirea serviciilor publice, ci pentru suspendarea președintelui Băsescu. Acest plan presupune schimbarea Avocatului Poporului, modificarea componenței Curții Constituționale, schimbarea președinților de camere parlamentare, reducerea atribuțiilor executive ale președinției și ușurarea condițiilor în care se validează un referendum pentru demiterea președintelui. Operațiuni politice și administrative destul de întortocheate, dar care pot fi efectuate disciplinat, în condițiile majorității din parlament și a deținerii puterii executive la nivel central. USL poate ajunge la un referendum de demitere a președintelui în mai puțin de șase luni. Am putea avea alegeri parlamentare și referendum pentru demiterea președintelui în aceeași zi, chiar înainte de 1 decembrie 2012.
Aici intervine ruptura de logică a planului elaborat de USL.
Nimeni nu știe ce rezultat va avea acest referendum.
Din cercetările existente se știe doar că votul împotriva demiterii ar putea fi majoritar, chiar dacă  USL va obține peste 55% din mandatele de deputat și senator. Rațiunea spiritului public este foarte limpede și a fost de atâtea ori explicată încât mi se pare că mă autoplagiez: publicul nu mai are încredere în Traian Băsescu ca președinte-jucător, ca lider executiv, dar îi recunoaște contribuția la combaterea corupției din clasa politică. Condamnarea lui Adrian Năstase de la mijlocul lunii iunie 2012 a generat cea mai mare creștere a încrederii publice în justiția română pe care am înregistrat-o de la prăbușirea din timpul Monicăi Macovei – fuga lui Omar Haissam. Această creștere a încrederii în justiție a determinat și creșterea încrederii în președinție ca instituție, deși încrederea în Traian Băsescu este în continuare undeva sub 10%. Cu alte cuvinte, dacă se organizează un referendum pentru demiterea președintelui și dacă publicul va considera acest referendum un atac la instituția președinției, atunci rezultatul referendumului va fi negativ pentru organizatori. Ca să nu mai spun că toată tevatura politică și administrativă precedentă deciziei de organizare a referendumului îl va readuce în atenția publică pe jucătorul Băsescu, care se scosese singur din teren cu aerele lui de vedetă infailibilă. Traian Băsescu este un tactician politic, nu un strateg, respectiv poate câștiga bătălii inegale, dar pierde inevitabil toate războaiele politice.
Frontul deschis de USL este cel mai riscant cu putință pentru o coaliție. Poate că ar fi fost justificat un asemenea front dacă USL ar fi fost un partid politic unitar. Dar nu este. Coaliția PSD-PNL, care deja produce inegalități (liderul PSD este la putere, liderul PNL este în opoziție ambivalentă), se poate oricând desface dacă Traian Băsescu își recucerește din nou finalul de mandat prin referendum. Și nimeni nu poate spune ce se va întâmpla atunci.
Victor Ponta riscă foarte mult când se bazează pe cifrele din sondaje referitoare la încrederea publicului. E drept, are un credit public interesant, mai mic decât cel acordat lui Petre Roman, Theodor Stolojan, Victor Ciorbea, Radu Vasile, Mugur Isărescu, Călin Tăriceanu, Emil Boc, egal cu cel acordat lui Nicolae Văcăroiu și Adrian Năstase și mult mai mare decât cel acordat lui Mihai Răzvan Ungureanu în februarie 2012. Dar această încredere se referă la poziția sa în sistemul de judecare electorală, nu la capacitatea de guvernare. Dacă pui pe buletinul de vot un diavol genial și un înger mediocru, publicul va alege între ei fără nici o ezitare. Și rar va câștiga îngerul. Încrederea în capacitatea de guvernare este determinată de îndeplinirea punctelor de pe agenda publică.  Eliminarea președintelui Băsescu nu este un punct important pe agenda publică. Pe agendă sunt corupția, infrastructura, șomajul, taxele și impozitele, serviciile publice, capacitatea de apărare etc. Victor Ponta este pe punctul să repete lecția lui Băsescu – din politician privit cu speranță de public să devină un politicianist de duzină.
Ar fi păcat…