O frustrare din iarnă
În iarnă mă încerca un sentiment de nelinişte. Mai toţi prietenii mei oengişti, oameni la care ţin şi pe care mi-i iau drept referinţă, îngheţau la minus n grade protestând împotriva guvernului Boc, împotriva preşedintelui Băsescu, împotriva dictaturii.
Eu trăgeam spre Valea Regilor ca să nu fiu departe de ei, în cazul în care până la urmă mă decideam şi eu că era dictatură şi trebuia să-mi fac datoria. Nu m-am decis şi am rămas lângă vinul fiert, aşa… într-o stare de disonanţă. Am fost apostrofat pe rețelele de socializare când îmi exprimam nedumerirea faţă de dictatura aia în care dictatorul era luat la mişto, tras la răspundere, arătat cu degetul şi înjurat de marea parte a presei, a liderilor opoziţiei şi a cui mai avea chef. Cineva mă învinuia că nu pot vedea asemănarea dintre golanii din Piaţa Universităţii din anii ‘90 şi ultraşii care se băteau cu jandarmii în direct la Antene. Încă nu o văd.
Pe fond, eram cu totul de acord cu cele mai multe dintre revendicările colegilor oengişti cu privire la urgenţa unor măsuri, nevoia de transparenţă şi o mai bună participare a mai multora în procesul de formulare a deciziilor politice şi, mai ales, a diferitelor politici publice sectoriale, de la mediu şi până la sănătate. Doar că acuzaţia de tiranie, cuvinte precum totalitarism, dictatură erau prea mult pentru stomacul meu. Mă gândeam că e nedrept pentru cei care cu adevărat au căzut victime dictaturilor: omorâţi, schilodiţi, deţinuţi politici, deportaţi.
Victor Alistar era pe cai mari în iarnă. Încerca să ne organizeze, să-i ceară el lui Baconschi demisia, Boc să plece, vă aduceţi aminte spiritul de mobilizare care domnea în iarnă şi era alimentat de televiziunile opoziţiei. Probabil că asta nu are nimic de a face cu intenţia premierului de a-l nominaliza pentru o funcţie de ministru al transparenţei. O funcţie nouă, fără nici o legătură cu Alistar.
Bun. Asta a fost atunci. Să vedem ce este acum.
În mai puţin de o lună de când USL conduce ţara au apărut în parlament două legi care cu siguranţă îi vor pune pe dictatori, tirani şi alţi antidemocraţi din aceştia cu botul pe labe.
Prima: votul „uninominal pur“ la alegerile parlamentare.
A doua: aflu azi că senatorul PSD Georgică Severin şi deputatul PNL Cornel Pieptea (şi vă jur că de nici unul n-am auzit până azi!) au depus o inițiativă legislativă care taie prerogativele Curţii Constituţionale de a se pronunța asupra constituţionalităţii hotărârilor parlamentului. Mai mult, USL-ul vrea o modificare la Legea referendumului pentru ca destituirea președintelui să fie valabilă cu majoritatea voturilor exprimate.
Acum aceiaşi oengişti (mai puţin Alistar) încercăm să ne organizăm să facem ceva, dacă ceva mai poate fi făcut. E clar că regulile jocului sunt abuzate şi călcate în picioare cu legea-n vârful pixului. Nu zic că Traian Băsescu şi PDL-ul au fost OK. Nu au fost şi încă mai plătesc pentru asta. Totuşi, ce se întâmplă acum mi se pare mult mai periculos.
Dragi colegi oengişti, să ne fie învăţătură de minte! Să ne învăţăm să nu mai aruncăm aşa uşor cu cuvintele, aceasta este treaba tonomatelor, trompetelor, nu a noastră a celor liberi şi care, de mulţi ani, luptăm cu adevărat pentru democraţie şi bine în ţara asta.
