Ultimele evoluţii pe scena politică românească aduc importante clarificări.
1. În primul rând, în denumirea Alianţei de Centru Dreapta (ACD), aşa cum remarca vineri şi Călin Popescu Tăriceanu, a dispărut sintagma „liberal“. Prin adăugarea, probabilă, a sintagmei „social democrată“, vom avea în final struţo-cămila Alianţa de Centru Dreapta Social Democrată. (ACDSD). Ce vor înţelege oamenii de aici, vom vedea. Probabil dispariţia partidului liberal din spectrul politic.
2. O altă declaraţie limpezeşte împărţirea funcţiilor: „o parte va da premierul, alta – preşedintele“. Cum nu este de crezut că PSD va da premierul din mână, în 2012, pe preşedinţia de pe gard, din 2014, este clar că PSD va lua totul. Cine are premierul îşi face politică. Iar liberalii se vor mulţumi cu un onorific fotoliu la Cotroceni, adică varianta Tăriceanu-Băsescu întoarsă pe dos. Asta dacă până în 2014 nu se răstoarnă opţiunile. Dacă sondajele de opinie scot vreun pesedist în faţă, adio şi candidatura la prezidenţiale. Doar nu se joacă în politică pe cuvânt de onoare. Aşa ceva nu există pe Dâmboviţa.
3. Într-un interviu pentru Mediafax, Călin Popescu Tăriceanu declara vineri că nu are nici un motiv să nu le acorde încredere lui Victor Ponta, Ion Iliescu sau Adrian Năstase, despre care consideră că „sunt animaţi de profunde convingeri democratice“. Hopa! Autorul zice-rilor celebre: „măi animalule“, „proprietatea privată e un moft“, „golanii“ care tocmai ce şi l-au înmormântat pe Cristian Paţurcă a devenit un etalon de „profunde convingeri democratice“. Şi Adrian Năstase era profund democrat când îşi procura chinezării, îşi transforma casa în muzeu dintr-un sala-riu de bugetar, o inventa pe mătuşă Tamara, de i s-a dus duhul. Dacă acestea sunt etaloanele de „profunde convingeri democratice“ ale liberalilor, mai bine lipsă. Nu pierdem nimic.
4. Nu e prima dată când PNL joacă prost. Anul trecut, Crin Antonescu l-a sprijinit pe Geoană în campania electorală, sacrificând interesele PNL. Cu un joc mai inteligent, Antonescu n-ar fi riscat să se facă de râs, împreună cu Geoană, sorbind din cupa victoriei înainte de termen. Nici insistând pentru funcţia de premier, la propunerea lui Boc de a reface alianţa DA. Dar de, când e să se aleagă praful… Nu s-au înţeles ei liberalii cu pedeliştii în alianţa DA, deşi împărtăşeau aceleaşi valori de dreapta (cotă unică, modernizarea statului, eliminarea ajutoarelor sociale nemeritate etc.) şi se vor înţelege cu socialiştii la guvernare?
5. Şi uite aşa, PD-L rămâne singur pe culoarul politic de dreapta. Nici nu-i vine să creadă ce baftă pe capul lui. Nu mai trebuie să facă o dublă campanie: antiliberali şi antisocialişti. Ar fi fost incomod. Aşa, îi bagă pe toţi în aceeaşi oală şi arată doar unde a ajuns România condusă de socialişti. Direct, sau indirect, prin şantajul la care l-au supus pe Tăriceanu. Parcă văd campania electorală din 2012, centrată pe analiza guvernării Tăriceanu, sprijinită de PSD. De asta nici nu se prea aud critici dinspre PD-L. Le convine, cum să nu le convină!
6. Iată ce spunea Crin Antonescu acum câteva luni: „Traian Băsescu a fost adus la putere, înainte de toate, de lăcomia, de clientela, de hoţia, de demagogia PSD, a regimului Adrian Năstase. A regimului Iliescu-Năstase. Ponta, mai mititel, dar acolo“. Când are dreptate? Atunci sau acum? Se schimbă aşa de repede, de la o lună la alta? Probabil PD-L face liste de declaraţii de astea, contradictorii şi-şi freacă mâinile de fericire. Ca de exemplu: „Nu pot, pe principiul că amândoi luptăm contra lui Băsescu, să las la o parte două lucruri – că domnul Geoană face parte din aceeaşi lume de şantajişti cu domnul Băsescu şi, doi, nu putem să acceptăm să impunem întregii ţări un manechin care doreşte să devină preşedinte“. Peste doar câteva săptămâni, „manechinul“ apărea braţ la braţ cu Antonescu, bând din cupa victoriei, care avea să se transforme, într-o singură noapte, în cupa înfrângerii. Halal consecvenţă, coane Antonescu!
7. În fine, bomboana pe coliva liberalismului românesc. Preşedintele PNL, Crin Antonescu, a afirmat joi că, personal, susţine în continuare ideea cotei unice, dar o formulă finală în acest sens va fi prezentată după ce problema va fi dezbătută de specialiştii celor trei partide de opoziţie. „Şi reprezentanţii PSD au înţeles, cum am înţeles şi noi, liberalii, că din cota unică nu trebuie făcut un soi de fetiş electoral“, zice Crin Antonescu. Adică, dacă va fi nevoie de trădarea esenţei liberalismului, o vom face, în numele izgonirii lui Băsescu şi PD-L. Ultima redută a liberalismului românesc a fost predată. Cui? Celor cu „convingeri profund democratice“. Să nu-ţi vină să vomiţi?
Fără cota unică, fără susţinerea întreprinzătorilor privaţi, liberalii devin prizo-nierii redistribuirii haiduceşti, marca PSD, să luăm de la cei care au, să dăm la cei care stau. Tot zicea preşedintele Băsescu că liberalii sunt de stânga.
Se răsucesc în mormânt Brătienii. Dar Mircea Ionescu Quintus, Radu Câmpeanu, Bălăceanu Stolnici, Neagu Djuvara nu au nimic de zis? Dar Raymond Luca, senatorul PNL care a criticat deschis noua politică a liderului PNL, Crin Antonescu? Să facă cu PNL ce a făcut Athanasiu cu partidul lui Titel Petrescu? Dar după un eventual mariaj eşuat, după un divorţ răsunător, ce se va alege de PNL? Sindromul PNŢCD este încă viu în memoria tuturor.
Există o singură şansă. Ca adevăraţii liberali, Săftoiu, Vosganian, Orban, Luca, mulţi alţii din teritoriu, să pună piciorul în prag, înainte de a fi prea târziu şi să-i spună lui Antonescu: Aista nu se poate, maiestate!
de Ştefan Vlaston Contributors.ro
