Se unesc banii lui Patriciu cu maşina de vot a PSD

Liberalii se pregătesc să semneze a treia colaborare cu PSD. Struţo-cămila ideologică sună la fel de straniu ca fostul PUR al lui Dan Voiculescu, autoproclamat social-liberal. Crin Antonescu a decretat că Traian Băsescu nu-i de dreapta, dar, surpriză, el însuşi a virat cu toată puterea spre stânga. Mircea Geoană l-a întâmpinat cu bucurie şi cu sloganul unei majorităţi social-liberale, bizareria lui Voiculescu. Haosul ideologic aparent n-are, în realitate, de-a face cu doctrina. Ei, liberalii, continuă politica personală a unui singur om: Dinu Patriciu. În cazul omului de afaceri, dorinţa de răzbunare pentru noaptea din 26 mai 2005, când a numărat gândacii din celula arestului, depăşeşte în acest moment orice calcule de ordin economic sau politic. La rândul ei, Alianţa Anti simte că, strângând acum rândurile, are o şansă să-l bată pe Traian Băsescu în turul II. În logica lui Patriciu se află şi Vântu, şi Voiculescu, debranşaţi brutal de la resursele publice şi alergaţi patru ani de procurori sau fisc. Sub ei se înşiră o lungă listă de lideri PSD şi PNL cercetaţi penal, teama de justiţie fiind cel mai puternic liant care sudează acum cele două partide, aparent despărţite ideologic. Le mai leagă şi o viziune aproape identică în ce priveşte politica energetică a României, o chestiune poate esenţială şi cu interese la fel de motivante pentru ambele partide.
Extrem de previzibil anunţul lui Crin Antonescu, care a exclus precipitat orice negociere cu Traian Băsescu. Pentru un partid aflat într-o poziţie de negociator dur între doi candidaţi cu forţe relativ egale, graba sa ar fi de neînţeles dacă am vorbi de un partid liber şi cu adevărat liberal. Însă, Antonescu, cu Patriciu în spate, a încetat să fie şi liber, şi liberal.
Orice politician pragmatic şi-ar fi exploatat cu cinism poziţia de jucător şi s-ar fi străduit să obţină maximum de avantaje de pe urma poziţiei sale de jolly-joker. Nu doar că s-a lipsit de negocieri, dar nici nu şi-a întrebat mai întâi partidul şi alegătorii ce vor.
Ca depozitar de voturi, Antonescu a încercat un transfer instant în conturile PSD, în loc să-şi lase electoratul să decidă. Aşa s-ar fi comportat un liberal autentic, cu respect faţă de libertatea de conştiinţă a camarazilor săi.
Pretextul utilizat de Crin Antonescu, cum că Traian Băsescu ameninţă democraţia, păleşte în faţa tristei galerii de figuri din jurul lui Mircea Geoană: Ion Iliescu, Adrian Năstase, Viorel Hrebenciuc, Marian Vanghelie etc. Ce legătură au ei cu democraţia sau cu dreapta? În realitate, am asistat luni, când nici nu s-au numărat bine voturile, la unirea banilor lui Dinu Patriciu cu maşina de vot a PSD, operaţiune ascunsă în spatele pseudoindependentului Klaus Johannis.
În următoarele două săptămâni de foc vom afla răspunsuri la câteva mari întrebări: Cum va reacţiona Traian Băsescu dacă Alianţa Anti îl va propune din nou pe primarul Sibiului pentru poziţia de premier, iar PSD şi PNL vor semna şi un acord menit să-l pună pe şeful statului în faţa unei majorităţi asumate formal? Îl va accepta Băsescu pe Johannis? Cu ce costuri? Cum vor vota liberalii de rând? Vor asculta încolonaţi ordinele de la centru? Cum va reacţiona masa de liberali atârnaţi ca un breloc galben de basca lui Ion Iliescu? Îşi vor transfera în bloc voturile în contul lui Geoană? Se adună matematic voturile celor doi candidaţi, Antonescu şi Geoană? Câţi liberali vor vota cu Băsescu din motive de incompatibilitate ideologică cu PSD?
Sunt posibile înţelegeri punctuale în teritoriu între PNL şi PD-L, peste capul ordinelor de la Bucureşti? Sunt create condiţiile ca Traian Băsescu să rateze turul II? Are un plan B? O soluţie? Sau viteza cu care PSD şi PNL s-au aliat la loc împotriva lui Traian Băsescu, după ce Antonescu a jucat parodia antisistem, arată disperarea celor două partide, care au înţeles că jocurile sunt ca şi făcute şi că e dificil, pentru un candidat diluat ca Geoană, să-l învingă pe Băsescu în turul II?