Domnul ministru Gheorghe Eugen „Mengele“ Nicolăescu a făcut primul pas spre relansarea „Programului de eutanasiere T4“, pe care, cu mare regret, führerul Adolf Hitler a fost nevoit să-l oprească cu zeci de ani în urmă, la presiunile Bisericii Catolice. Iată că visul führerului începe să prindă contur prin eforturile conjugate ale specialiştilor în exterminare de la Ministerul Sănătăţii Publice. Acest minister a promovat în ultimii ani diferite măsuri de exterminare lentă a românilor. Numărul de paturi din spitale a fost redus sub limita umanului, astfel că prin spitale bolnavii sunt aşezaţi câte doi în pat. Nu mai amintesc de mizeria din unităţile spitaliceşti. Sistemul asigurărilor de sănătate este mereu în criză, medicamentele sunt tot mai scumpe, iar cele gratuite sunt pe cale de dispariţie, medicii pleacă din ţară din cauza salariilor de mizerie, corupţia bântuie prin sistemul de sănătate românesc. Deoarece românii încă rezistă la aceste măsuri de exterminare, o comisie ministerială formată dintr-un fel coordonatori de lagăre de concentrare a conceput un proiect de ordin în care se precizează că bolnavii care sunt într-o stare extrem de gravă şi nu mai au nici o şansă de supravieţuire nu trebuie ţinuţi pe aparate în secţiile de anestezie şi terapie intensivă.
Ordinul respectiv împarte bolnavii în două categorii de pacienţi pentru care îngrijirea specială în terapie intensivă trebuie înlocuită cu tratamentul obişnuit: pacienţii cu risc mic de deces şi pacienţii cu risc foarte mare. Pacienţii aflaţi în stare terminală sunt consideraţi în textul proiectului de ordin ca fiind „prea bolnavi pentru a beneficia de îngrijirea în Terapie intensivă“. Altfel spus, în spitale se vor crea un fel de secţii de triaj, unde se va stabili cine are dreptul să fie ajutat să rămână în viaţă şi cine îşi pierde acest drept. Alt specialist în exterminare, „kapo“ Şerban Marinescu, preşedintele Societăţii Române de Anestezie şi Terapie Intensivă, declară senin că „aveam nevoie de mult timp de o asemenea reglementare. Într-un spital, 25-30% din buget se cheltuiesc pentru bolnavii internaţi la secţiile de Terapie intensivă, iar 10% din resursele economice ale Ministerului Sănătăţii sunt cheltuite pentru aceiaşi bolnavi. În SUA, doar 1% din PIB este destinat pacienţilor de la Terapie intensivă“.
Naziştii au început eutanasierea cu bolnavii din spitalele de boli mintale, au continuat cu persoanele cu handicap şi cu bolnavii cronic, consideraţi inutili pentru societate, iar într-un final au trecut la criterii rasiale.
În secolul XXI, într-o ţară care se pretinde civilizată, un minister ne propune ca societatea românească să nu mai „irosească“ bani pentru ţinerea în viaţă a semenilor noştri aflaţi în stare terminală din cauza unei boli cronice. Naziştii Ministerului Sănătăţii Publice vor să ordone medicilor să se joace „de-a Dumnezeu“: „Azi îl aruncăm în stradă pe Popescu, oricum cancerul lui e în stare finală, mâine îl eliminăm şi pe Ionescu, că de SIDA nu s-a vindecat nimeni până acum!“…
Cât preţuieşte viaţa unui om, chiar dacă acest om nu mai are prea multe şanse de supravieţuire din perspectiva medicinei actuale? Câţi euro costă viaţa unui copil legat la aparate în secţia de Terapie intensivă şi înconjurat de părinţii disperaţi, care văd cum se stinge soarele care le luminase viaţa de familie? Camarade ministru Nicolăescu, dacă unul dintre copiii dumitale ar ajunge la Terapie intensivă, legat la aparate, iar doctorul ţi-ar spune că nu mai are şanse să-şi revină, ai accepta să fie deconectat? Cred că nu şi cred că mai curând ai îngenunchia la căpătâiul lui şi L-ai ruga pe Dumnezeu, cu lacrimi în ochi, să-i redea viaţa, te-ai agăţa de speranţa unei minuni dumnezeieşti.
Specialiştii nazişti conduşi de „Mengele“ Nicolaescu ignoră faptul că avem dreptul la asistenţă medicală până în ultima clipă a vieţii. Viaţa trebuie apărată până la ultima resursă. Viaţa este sfântă şi nu trebuie lăsată la bunul plac al unor slugi care şi-ar vinde şi sufletul, numai să împlinească poruncile stăpânilor şi să le fie lor bine. Nu ştiu dacă Uniunea Europeană a cerut Ministerului Sănătăţii Publice să emită un astfel de ordin, aşa cum au argumentat reprezentanţii ministerului. Ştiu însă că mintea care a născut o astfel de aberaţie este mintea unui criminal care ar fi fost primit cu braţele deschise în SS-ul naziştilor. Port însă în suflet şi altă tristeţe. Mărturisitorii vieţii veşnice tac. Tăcerea lor devine complicitate, iar complicitatea poate fi criminală… păcat.
