Capitala ţării este gestionată sau, mai bine zis, sfâşiată de o hidră cu trei capete. Aflat în criză de resurse în cele ale manipulării, întâiul cap al hidrei, marinarul Băsescu, apelează la ciobanul Jiji, un fel de nouă „soluţie imorală“, pardon, „mioritică“, pentru a controla Consiliul General al Capitalei. Contează prea puţin că nenea Becali este un fel de „capo di tutti capi“ al învârtelilor din fotbalul românesc şi nu numai. Imoralitatea becaliană este dată uitării datorită interesului imediat pe care îl are PD-L, anume obţinerea majorităţii în Consiliu, impunerea propriilor interese în faţa agentului iliescian, Oprescu – doctorul primar. Unde s-o fi rătăcit cruciada anticorupţie a lui Băsescu? Devin „băieţi buni“ şi imaculaţi foştii corupţi dacă acceptă să se alieze cu PD-L? Care mai este atunci diferenţa dintre Becali şi Voiculescu? Sunt mai mici problemele pe care le are Becali cu legea decât problemele pe care le are Voiculescu? Ciudate căi, urâte apucături…
Nea Jiji e vesel. E iarăşi în cărţi. Cavalerul luminii, salvatorul galaxiei, a reuşit să facă jocurile la nivelul Consiliului General al Capitalei. Al doilea cap al hidrei e cam bolând, parcă ţi-e şi ruşine să ieşi cu el în lume, numai că însoţirea „pedeleilor“ cu nenea Jiji e necesară, e chiar vitală. Altfel nu se poate, pierdem puterea în Consiliu, nu?
Capul cel mare al hidrei, tovarăşul Ion Iliescu, este mulţumit. Nu-l deranjează prea mult manevrele băsesciene. Îşi permite chiar să-l bage undeva, pe la origini, pe actualul preşedinte al ţării. „Bunicuţa“ comunistă, „Iliescu-KGB“, revine în forţă şi reuşeşte să-i pocnească zdravăn peste ochi atât pe prostănacii din PSD, cât şi pe duşmanii de clasă din PD-L. La o vârstă la care alţii merg duminica pe la biserică să mediteze la cele veşnice şi după slujbă, eventual, îşi vizitează viitorul loc de veci, tovarăşul Iliescu este în putere şi dă lecţii de politică înaltă epigonilor politichiei româneşti. Bravos, nenicule, să trăieşti, conaşule! Nu-l admir pe Iliescu, pentru mine, individul rămâne un comunist, un politruc notoriu, dar trebuie să-i recunosc măiestria cu care a lovit în toţi susţinând din umbră candidatura lui Oprescu. Problemele din Consiliul General al Capitalei sunt lăsate în cârca dezorientatului Geoană, care simte că mazilirea din fruntea PSD îi este tot mai aproape de nodul de la cravată. Mitrea şi Năstase rânjesc la gândul că vor redeveni puternici în partid, ca în vremurile bune ale „guvernului Adrian Năstase“. Va curge un pic de sânge prin PSD, aşa cum îi place tovarăşului Iliescu, se va face epurare, trădătorul idealurilor social-democrate, numitul Mircea Geoană va fi sancţionat şi trimis la munca de jos. Iliescu are timp să facă şi instrucţie cu baronii PSD. Îi ceartă că nu sunt mai aproape de mase şi că nu mai cunosc înţelesul expresiei „sărac şi cinstit“. Pe de altă parte, îi susţine cu înţelepciunea lui de tătuc bolşevic, în încercarea de a scoate o lege prin care preşedinţii de consilii judeţene să devină un fel de guvernatori ai judeţului, cu puteri absolute de feudali independenţi de guvernul central…
Doctorul Oprescu, personajul în jurul căruia se fac atâtea jocuri de culise, este încă în stare de euforie. Se plimbă pe la guvern şi pe unde mai poate, cu echipele de televiziune după el, face declaraţii tari, zâmbeşte poporului, ţopăie ca unul care a câştigat la loterie marele pot al anului. Viitorul lui însă nu este chiar aşa de luminos pe cât pare. Un primar fără susţinerea Consiliului General poate avea mari probleme. Există totuşi speranţa, nu-i aşa, că tovarăşul Iliescu va găsi o soluţie pentru omul lui…
Hidra mutantă cu cele trei capete – Băsescu, Becali, Iliescu – va devora viaţa bucureştenilor. Din proiectele fanteziste vânturate în campania electorală de către domnii candidaţi se va alege praful. Legile nescrise ale luptei pentru dobândirea accesului la fondurile imense gestionate de Primăria Capitalei se vor impune în faţa legilor scrise ale statului. Bucureştenii vor suferi încă patru ani trăind într-un oraş murdar, sufocat, administrat prost de indivizi dubioşi al căror unic ideal în viaţă este îmbogăţirea rapidă şi nemeritată prin jefuirea averii publice. Nu ştiu care partid este învingător la Bucureşti, dar ştiu cu siguranţă că învinşii sunt ei, bucureştenii…
