Riscurile creşterii creditării

Decizia BNR, din martie, de a majora dobânda sa de politică monetară de la 9 la 9,50%, s-a reflectat, mai rapid decât de obicei, în evoluţia dobânzilor practicate de băncile comerciale atât la depozitele atrase, cât şi la credite.
Hotărârea BNR ţinteşte în primul rând evoluţia inflaţiei, care de la 8%, în prezent, ar trebui să scadă, conform analiştilor, la sfârşitul anului, la 5,5 – 6,2%, în timp ce culoarul dorit de banca centrală este de 3,8 plus-minus 1%. În al doilea rând se doreşte o reducere a ritmului de majorare a creditării, având în vedere că valoarea creditării din 2007 a celor mai importante cinci bănci a fost anul trecut de 90,61 miliarde de lei, în timp ce ele au atras în depozite doar 85,06 miliarde de lei.
Iar o ştire de ultimă oră arată că agenţia de rating Fitch a inclus România printre statele cu cel mai ridicat grad de vulnerabilitate în 2007 la riscurile sistemice care vizează sectorul bancar, din cauza creşterii prea rapide a creditării şi volatilităţii mari a cursului de schimb. România a fost retrogradată din clasa de risc „2“ în clasa „3“ după indicatorul macroeconomic atribuit de Fitch pentru a măsura potenţialele riscuri sistemice.
Nu trebuie uitat riscul nerambursării creditelor, care se va reflecta direct în creşterea costurilor la care se realizează împrumuturile, prin mărirea de către băncile comerciale a provizioanelor. Bancherii vor majora provizioanele pentru a acoperi eventuale pierderi provocate de clienţii care nu-şi mai pot rambursa datoriile, cele mai vulnerabile fiind creditele de consum acordate fără garanţii. Ar apărea, la fel ca în SUA, efectele negative ale creditării realizate anul trecut, datorită euforiei care apăruse pe fondul aprecierii importante a leului şi a scăderii de către BNR a dobânzii sale de politică monetară până la 7%. Se vor afla în pericol atât companiile mici şi mijlocii, cât şi numeroase proiecte imobiliare care au fost lansate pe baza finanţărilor atrase de la bănci, care acum se scumpesc şi pun în pericol finalizarea, în timp ce aceia care au achiziţionat locuinţe nu mai pot să îşi achite ratele.
Creşterea dobânzilor în lei ar putea împinge însă românii spre creditele în valută, în dauna celor în lei, primele depăşind deja ca volum pe cele în monedă naţională. Iar aceasta fiindcă Rezerva Federală americană practică o dobândă de 2,25%, care se aşteaptă să fie coborâtă şi mai jos, iar Banca Centrală Europeană, una de 4%.
Situaţia s-ar putea înrăutăţii şi mai mult pentru creditele luate în lei, în cazul în care banca centrală va decide noi majorări ale dobânzii sale de politică monetară. Astfel, până la finalul anului, analiştii de la Barclays văd o dobândă de 11%, iar cei de la Citibank, una de 10%.
Analiştii de la Barclays şi Citibank susţin că sunt necesare creşteri succesive ale dobânzii de politică monetară, pentru ca BNR să ţină în frâu inflaţia, care să se apropie de ţinta de 3,8%, de nevoia de finanţare externă şi presiunile cererii interne.
Analiştii români consideră însă că nivelul de 9,5% pentru dobânda de politică monetară are şanse să rămână maximul acestui an, o majorare peste acest nivel având darul de a aprecia prea mult leul, care ar putea suferi, apoi, o corecţie majoră în cazul reinflamării tensiunilor de pe pieţele financiare internaţionale, unde se anticipează un al doilea val al crizei subprime declanşate la jumătatea anului trecut.